Mă trezesc în brațele iubitului meu care se juca cu o şuviță de a mea de păr.
Eu:Vlad.
V:Da iubire.
Eu:Cât este ceasul?
V:11 noaptea.
Eu:Şi tu nu dormi?
V:Ți se pare că dorm?
Eu:Poate.*spun chicotind*
V:Frate ce semeni cu Alex.
Eu:Cine?Eu?Nu!Şi în orice caz el seamănă cu mine.Nu eu cu el.
Vlad începe să râdă la spusele mele.
V:Baby hai să ne culcăm.Este târziu iar mie mi-e somn.
Eu:Şi mie.Noapte bună.
V:Noapte buna și ție iubito.
Ne punem la somn.Iar după încă câteva ore ne trezeşte alarma telefonului meu.
Eu:Firai a dracu!
Vlad se prăpădea de râs.
Eu:Ce este așa de amuzant?*întreb prefăcândumă supărată*
V:Nimic iubire*spune dregându-şi vocea şi mângâindumă pe braț*
Eu izbucnesc în râs urmată de Vlad.
Eu:Bun.Am început ziua asta super hapy.
V:Mie îmi spui.Presimt că va fi o zi super.
Eu:Şi eu am aceeaşi presimțire.
Ne-am pregătit să ieştim.Am plecat din cabană,am închis uşa și afară ne aşteptau prueteni noștri .
Mă:Neața porumbeilor.
V:De dimineață serios?
Mă:Dap.
V:Nu am chef aşa de dimineată să ma cert cu tine.
Mă:Cine a zis că ne certăm?Eu doar am zis neața.
Eu:Băieți tăceți dracu că mă enervați.
Mă,V:Gata şefa.
Eu:*palm face*
Mă:Hai mă Mari.
Eu:1. îmi mai zici o dată Mari şi te bat iar 2.Unde?*îi spun chicotind*
Mă:Sori ce e cu tine azi?Vlad ce i-ai făcut?Ai drogato cumva?
V:Mădăline...sper că glumeşti.Cum să îi fac aşa ceva?
Noi restul începem să râdem.
Mă:Păi...ea nu este de obici aşa de...în felul ăsta.
Eu:Sunt hapy ce vrei să fac?
Mă:Ăăăăăăă...ai dreptate.Dar nu te-ai mai purtat aşa de când erai cu...*nu apucă să termine că îi întrerup*
Eu:Să nu îndrăzneşti!*urlu eu la prietenul meu*
Mă:Scuzămă Maria nu am vrut.*spune şi mă ia în brațe*
Eu încep să plâng.
Mă:Gata eşti cu mine nu îți mai fă griji.
V:Iubire ce sa întâmplat.
Eu doar îl iau în brațe şi continui să plâng.
A:Maria.Gata nimeni nu îți mai poate face nimic acum.Eşti cu noi.
V:Alex are dreptate.Dar de ce plângi?Ce s-a întâmplat?Şi despre cine este vorba?Cine ți-a făcut ce?
A:Vlad laso puțin cu întrebările o să îți spună ea.
V:Ai dreptate Alex.Scuze iubire.Doar că sunt îngrijorat.
Eu:V...Vl...Vlad?...*Spun bâlbâindumă*
V:Da Maria.
Eu:Promitemi că nu mă vei părăsi.
V:Iubire ce ți-a venit?Cum să te părăsesc?Uite*spune luându-mi fața între palme*îti promit că niciodată nu te voi părăsi.*spune şi îşi lipeşte fruntea de a mea*
Eu mă liniştesc încetul cu încetul şi Vlad îmi şterge lacrimile.
V:Eşti mai bine?
Eu:Da.*spun zâmbind*
Mă:Maria.Sigur eşti bine?
B:Da după cum ai reacționat nu cred că eşti bine.
P:Bogdan are dreptate.Au trecut 2 ani de atunci.
Eu:Da.Dar încă mă doare sufletul.
Mă:Te credem dar a trecut mult timp.Ar trebui să fii ok acum.
Eu:Băieți aveți dreptate.
Vlad şi Luna se uită la noi nedumeriți.
L:Maria uite dacă nu vrei să ne zici este ok.Dar să ştii că noi îți vom fi mereu aproape.
Eu:Vă mulțumesc mult tuturor mai ales ție Vlad.
Spun şi îl sărut.
V:Pentru ce îmi mulțumeşti?
Eu:Offfff...
V:Bine gata tac.
Ziua a trecut iar seare Vlad mă întreabă.
V:Iubito povesteştemi ce s-a întâmplat să pot şi eu să te ajut.Poți avea încredere în mine.Te iubesc mult pitica mea.
Eu....
Va urma.
553-cuvinte
Sper că v-a plăcut capitolul.Scuze pentru greşeli dacă sunt.Dacă sunteți curioşi de Secretul Mariei continuați să citiți.Rămâneți geană.
