Războiul Aripilor

3.Voinţă de fier

NA: Matias şi Patricia sunt personajele de drept al utilizatorului DayanaHunter, şi pentru a putea vedea versiunea lor asupra evenimentelor petrecute, te sfătuiesc să arunci o privire la Dincolo de Aparenţe. 

 

Capitolul trei

Voinţă de fier

„Cei ce au onoarea de a se naşte în familia Nightshade sunt persoane deseori capricioase, uşor de înfuriat şi greu de stăpânit. Cu toţii fac parte din clasa Războinicilor şi cei ce se trag din linia directă a Împăratului sau a Împărătesei au o afinitate cumplită spre Elementele Întunecate.”

 

Din: „Familia Nightshade”

     Cu o clipire din ochi, corpul mi-o luă înainte ca gândul să se formeze cum trebuie şi se teleportă în faţa ei. I-am auzit inima accelerându-şi bătăile. Bravează, dar e speriată. Poate nu se vedea în ochii verzi şi limpezi, de o frumuseţe răpitoare, dar cu siguranţă corpul o dădea de gol. Avea umerii prea încordaţi şi parcă prea se străduia să mă sfideze. Era speriată, aşa cum se întâmplă cu toată lumea care păşeşte în Helion. Şi încă nu era chiar cel mai de speriat aspect al locului. Erau lucruri cu mult mai îngrozitoare care se puteau contopi aici spre a produce garantat un atac de cord.

     -Ştii că nu ai voie să păşeşti aici fără să fii invitată.

     -Nu a fost greu să-ţi seduc unul din ucenici. Două vorbe mieroase, un surâs ademenitor şi m-a lăsat să intru.

     Trebuia să mă aştept. La cei mai în vârstă dintre noi, nu mergeau genul acesta de lucruri, dar ucenicii erau tineri şi stăpâniţi de hormoni. Nu erau încă destul de disciplinaţi. Dar aveam eu grijă şi de asta mai încolo. Trebuia să recunosc totuşi, avea ceva curaj. Ceea ce ar putea să se întoarcă împotriva ei la un moment dat. De asemeni, nu era chiar cel mai isteţ lucru să te lauzi cu abilităţile de seducţie în preajma unui Demon. Eu cunoşteam prea bine arta seducţiei şi o foloseam cu succes de un mileniu jumate.

     -Ei bine, ai fost prinsă. Era şi imposibil să nu fii prinsă. Şi aş putea folosi seducţia aia pe tine. Dar înzecit. Mi se dă tot dreptul să fac ce vreau cu persoanele care păşesc neinvitate pe teritoriul meu.

     Mă aşteptam să dea înapoi şi să îşi regândească opţiunile, dar ea făcu complet opusul. Se căţără pe masa de conferinţe şi îşi fixă ochii sfidători în ai mei, privindu-mă cu intensitate şi... răutate. Avea să spună ceva ce clar avea să mă înţepe. Eram cu mult prea priceput în a anticipa ceva în ochii cuiva.

     -Atunci dă-i înainte. Vreau să văd de ce sora mea nu e satisfăcută lângă tine.

     Asta lovi mai tare decât îşi putu ea da seama. O văzusem, în mintea lui Matias, şi visasem de multe ori să o văd în faţa ochilor, dar aia, clar duruse. Şi fiind sora Ankarei, era o înţepătură chiar mai puternică. Dar se pare că pe copila asta nu a învăţat-o nimeni să-şi ţină gura aia mare şi insolentă în momentele în care trebuie. Am simţit furia ridicându-şi valurile hidoase în interiorul meu, încolăcindu-se precum un şarpe, în timp ce tronul ardea mai tare, conectat de sentimentele mele. Cum îndrăznea o fată ce nici măcar nu cunoscuse vreun fel de satisfacere să-mi spună de soră-sa, care n-ar fi fost satisfăcută nici dacă ar fi fost futută de şaptezeci de ori pe zi, de şaptezeci de tipi diferiţi.