Să iubești pe cineva, dar totuși să existe în sufletul tău o urmă de nesiguranță. Nu găsesc ceva mai rău decât asta. Îți este frică să te afirmi, te gândești foarte des, te concentrezi și ajungi la ideea că ești doar un trup gol, lipsit de suflet și sentimente. Crezi că nu meriți nimic și că a iubi o persoană reprezintă o prostie și o pierdere de timp. Te îngrozește gândul că trebuie sa depinzi de cineva si de atenția lui și preferi sa faci totul de unul singur. Înveți să te îndepărtezi de orice urmă de afecțiune, doar pentru că simți că iubirea înseamnă distrugere. Începi să privești doar partea rea a acestui sentiment și te minți continuu că s-ar putea să te facă praf.
