Capcana dragostei

"Voi fi bine"

Alissa's POV

"Lasă-mă, te rog să vin cu tine", m-a rugat Lori cu tristete și spera ca eu voi aceepta sa o iau cu mine.

"Nu te voi lasa, nu și de data asta. Vreau sa merg singura ca sa-i arat ca nu îmi este teama de ea și mai ales, o sa-i dovedesc ca nu e nici pe departe capabilă de iertarea mea". Eram hotărâtă când am spus aceste lucruri și nu voiam deloc sa dau înapoi.
Chiar dacă Lori este singura persoana in care mai am încredere, nu vreau sa-i accept ajutorul de data asta.
Vreau sa-i arat mamei ca sunt mult mai buna decât ea și ca sunt atat de puternica încât nu o sa-i ofer niciun strop din mila mea.

Nu o mai iubesc. Am iubit-o enorm cândva, cu foarte mult timp in urma, înainte ca ea sa ma părăsească și sa ajungă la închisoare pentru furt. Am atâta durere in suflet când ma gândesc la toate lucrurile pe care ni le-a făcut mie și tatălui meu. Amândoi am fost foarte afectați de plecarea ei și nu o sa o iertam niciodată. Tatăl meu, chiar dacă este aproape tot timpul plecat, ma iubește. Știu asta sigur pentru ca mereu se asigura sa avem cele mai frumoase amintiri împreuna. Cu toate astea, am o mama neiubitoare și înșelătoare.

"Este alegerea ta, Alissa, dar știu ca o sa te afecteze mult vizita de astăzi. Tocmai de accea trebuie sa ma lași sa-ți salvez fundul. Nu o sa o las pe târfa de maica-ta sa îți distrugă ziua." Vorbele lui Lori m-au făcut sa surâd, însă nu vreau sa o mai implic și pe ea in tot rahatul asta, din nou, așa ca ma voi duce singura.

"O sa ma descurc eu, Lori, nu îți face griji. Iar după ce ma voi întoarce in glorie o sa petrecem cu scotch. O sa ii invitam și pe Holy și Mark." Eram încrezătoare și un gând de răzbunare îmi ardea prin vene.

"A fost o decizie proasta de la început. Nu voi mai insista, dar o sa se termine prost, ca întotdeauna. Îți sugerez sa nu o mai vizitezi deloc." Lori era calma, atat de calma încât ma enerva la culme.

Intr-adevăr avea dreptate, însă eu nu voiam sa-i confirm asta. Cel mai mult îmi doream sa plec de acasă și sa ajung la ea, la târfa care mi-a distrus viața. Așa merita sa o numesc, ea nu mai este mama pentru mine, probabil ca niciodată nu a fost, ci doar s-a prefăcut.

Odată cu aceasta afirmație, amintiri chinuitoare îmi vin in minte și nu se mai opresc. Sunt precum un vulcan care erupe peste tot, acoperindu-mi toată camera...frânturi din copilaria mea, când mama ma iubea și nu o bănuiam de niciun lucru rău.
Totul este atat de dureros in mintea mea, un calvar continuu plin de vise și dorințe spulberate. Un calvar de amintiri care o dau de gol pe ea. Zilele in care avea grija de mine la orice pas sunt încă prezente in trecutul meu și nu le voi uita niciodată... In acea perioada, chiar dacă nu știam atat de multe despre viața, i-am simțit iubirea ei, iubirea de mama, atat de intensa și sinceră. Nu cred ca voi mai retrăi vreodată acel sentiment și știu ca nimic nu se va schimba. Trebuie sa accept prezentul și pe străinul care odată mi-a fost mamă.

"Este ultima dată când o sa o mai vizitez, îți promit. Îmi face mult rău ca trebuie sa o revăd, dar trebuie sa o fac. O sa ii arat eu ei de ce sunt in stare și ca nu e demnă de mila mea."

Toate aceste lucruri le-am spus cu o tristete pe care nu o lăsam sa iasă la iveală, timpul a fost de partea mea, ajutându-ma sa mi amorțesc sentimentele.
De când ea a intrat la închisoare ochii mi s-au deschis. Am văzut multe lucruri și am înțeles la fel de multe pe care înainte nu le știam, nici nu le bănuiam, cel puțin. Și ele erau in fata mea, însă eram orbita de cadourile ei frumoase și iubirea falsa.
Întotdeauna i-am luat apărarea in fata tatălui meu și am considerat ca ea este mult mai buna decât el.

Un alcoolic cu diploma nu poate fi mai presus ca o jefuitoare de bănci, însă tatăl meu, cel puțin a fost sincer. El nu a înșelat-o, și, cu toate ca bea foarte mult, mi-a purtat de grija și m-a iubit sincer.