🌺De neașteptat 🌺

🌊Întoarcerea 🌊

Hei!
Sunt Marla, stau în LA ca orice fata cu părinți importanți din America, în fine nu sunt chiar de aici m-am născut în Vancouver, Canada dar a trebuit sa ma mut deoarece părinții mei aveau multe afaceri în America și unde pot sta 2 oamenii de afaceri și cele 2 fice ale lor, logic într-un oraș cunoscut plin de oamenii importanți.
Și dacă tot am zis mai sus ca am o sora acum aș putea s-o prezint, sora mea se numește Maddie are par blond și ochi căprui, are 18 ani . Este o fata decisa care a ales sa ducă mai departe afacerea familiei asa ca vrea sa intre la o facultate foarte bună.
Și prin toate chestiile pe care le-am spus mai sus singurul lucru pe care am uitat să-l fac a fost sa ma prezint complet . Cum am spus ma numesc Marla am 16 ani, par blond ca și sora mea, ochi verzi și pistrui.
Față de sora mea nu am nici cea mai mica idee ce voi face cu viata mea dar mai am mult timp pentru a ma decide.
Stând în LA cred ca toată lumea va crede ca sunt o fata tipica orașului dar din fericire nu sunt, nu mi se par absolut de loc interesante festivalele extrem de scumpe de muzica care sunt transformate în cine a dat mai mulți bani pe ținutele sale și nu sunt fascinata nici de faima dorita de marea majoritate a oamenilor din LA.
Eu sunt mai mult interesata de muzica indie, bedroom pop și garage rock. Și din punct de vedere vestimentar putem spune ca ma   îmbrac mai ciudatel atrăgând uneori priviri dar foarte rar.

Acum pot începe ce am cu adevărat de spus.

Astăzi am aflat minunata veste pentru mine nu și pentru sora mea, am aflat ca ne vom muta înapoi în Vancouver pentru ca părinții mei s-au saturat de stilul de viata agitat din acest oraș.
Mama mi-a spus ca va lua primele bilete de avion după ce vom reuși sa strângem totul din casa, ea fiind și cea cu ideea de a pleca. Mamei ii este foarte dor de o veche și foarte bună prietena a ei  Marry, a reușit sa țină legătura cu ea dupa ce ne-am mutat dar după cum spune ea "nu este aceeași chestie când vorbești cu o persoana la telefon ca atunci când vorbești cu o persoana în fata ochilor". Prietena mamei Marry are doi băieți unul de 16 ani pe nume Finn și celalalt de 21 pe nume Nick.

Sâmbăta, 8:30 am

Au trecut o săptămână  și acum aștept ca toată lumea sa fie gata pentru a pleca spre aeroport, ma bucur asa de mult pentru ca ne mutam chiar mi-a lipsit orașul acela, cartierul meu liniștit și casa imensa. În sfârșit voi putea sta în curte sa citesc o carte în liniștea mea interioara și nu voi mai auzi petrecerile vecinilor.

Sâmbăta, 12:30

Am ajuns într-un sfarsit în cartierul copilăriei mele. Stam în același cartier deoarece am lăsat casa veche de vacanta, pentru ca părinți mei nu au vrut s-o vândă sau s-o închirieze dar nu am mai fost de mult timp în locul asta pentru ca  nu au mai avut timp de vacanta de când ne-am mutat.

Mama:Va lipsit locul asta, nu? Spune cu un glas satisfăcut.

Maddie: Nu chiar cred ca Marlei i-a lipsit foarte mult și mai ales i-a lipsit de Finn. Spune râzând

Eu: fix de Finn mi-a fost dor crede-mă. Spus sarcastic.
Eu și cu Finn nu prea ne-am înțeles când eram mic mai mult petreceam timpul cu fratele lui Nick, mereu l-am găsit mai amuzant. Pe Finn l-am văzut toată copilăria ca și copilul ala ciudatel.

Mama: Pai atunci dacă tot zici ca ți-a fost dor de el cred ca ți-ar face mare placere sa mergem pe la Marry să-l vezi.

Eu: Sau puteți sa mergeți voi și eu voi sta în casa și voi admira curtea.

Tata: Ști ce ar fi și mai frumos sa fi un copil educat și sa vi și tu, vad ca de când nu ai mai fost pe aici ți-ai pierdut respectul.

Eu:ok. În tip ce îmi dau ochii peste cap

Mama: Va îmbrăcați și mergem, cât vom fi plecați cei cu aranjarea casei vor avea timp să-și facă treaba.

Ma duc sus și încerc să-mi găsesc ceva de îmbrăcat din toate valizele care ma înconjoară.

Pana la urma decid sa plec îmbrăcată așa :

Cobor și plecam.
Nu am mers prea mult deoarece prietena mamei sta doar la câteva străzi distanță.

În fața mea era o casa tipica cartierului, mare și în nuanțe  liniștite.
La ușa casei era Marry care părea foarte fericita când a văzut-o pe mama.

Marry:Vai de când nu v-am văzut! Spune cu un zâmbet imens

Mama: Mai bine zis de când nu te-am mai văzut noi.

Marry: ce stam și vorbim la ușa haideți in casa.

Am intrat  și primul lucru pe care l-am văzut a fost ditamai pregătirile zici ca era Crăciun, Marry chiar avut cu ce să-și ocupe timpul.
După am văzut ca în camera alăturată era livingul și în el erau Finn și Nick, m-am minunat Finn era cred ca de 10 ori mai înalt ca mine dacă nu exagerez copilul se schimbase complet nu mai avea fata de broasca pe care o avea acum ceva timp, părea complet alta persoana. Nick era un adult în toată firea nu mai era adolescentul care își ocupa timpul doar cu jocuri mai bine zis doar aspectul era diferit, cred ca era același Nick.

Marry: Finn, Nick aveți timp sa va jucați pe PS toată ziua, veniți aici.

Mama: Marry, nu ii deranja pe băieți se duc  fetele sa  stea de vorba cu ei și noi putem merge în camera  alăturată sa vorbim.

Și logic a trebuit sa facem ce a zis mama.
Ne-am dus frumos în living pentru ca dacă ii comentam ceva mamei făcea urat și naibi ști ce mare cearta îmi luam fix în fața tuturor.

Finn: Mișto pulover, vad ca nu mai  ești fata aia fitoasa de erai înainte.

Eu: Și de unde îți dai seama ca nu mai sunt asa? Îl întreb eu

Finn: Pentru ca dacă mai erai fata aia fitoasa nu te îmbracai cu puloverul ala, chiar pot spune ca Los Angeles tea schimbat în bine.

Nick: ce ai stat tu s-o analizezi din cap pana în picioare ca să te bagi în vorba cu ea.

Finn: omule, am zis doar ca îmi place puloverul ei.

Eu:  se pare ca noul Finn a început sa fie mai amuzant și surprinzător mai sociabil. Spun râzând

Maddie: săraci copii s-au găsit după mult timp logic ca se analizează unul pe altul. Spune încercând sa nu bufneasca în ras.

Eu: eu ma duc sa ia puțin aer. Spun în timp ce îmi dau ochii peste cap

Finn: încerc s-o împac vin imediat.

Stăteam în curtea din spate pe banca care părea sa fie la fel de confortabila ca acum 6 ani. Aud ca ușa se deschide și pe ea întra Finn.

Finn:  ....

Atât a fost.
Și da mai exist, nu am mai stat pe wattpad de mult timp, pur și simplu nu mai simțeam nevoia sa stau pe aici. Dar  a venit plictiseala asa ca m-am întors.