Spune-mi ce simți!

Capitolul 1

E vară iar eu habar nu am ce să fac cu
viața mea ...mai e puțin până la ziua mea de naștere ,voi da o petrecere blană ,fac 18 ani majorat alea alea...

Eu sunt Elena mă rog nimic important.
Am 17 ani jumate,viața mea s-a schimbat radical după moartea mamei mele..a murit de cancer.Imi e foarte dor de ea.

Tatăl meu face tot ce poate să nu duc lipsă de nimic,nici nu aș avea cum să duc lipsă de ceva.
Tatăl meu e dintr-o familie de bogătași asta mă face și pe mine bogată dar nu mă laud cu asta.

Aș da toți banii din lume doar să o mai văd o dată pe mama..
-----------------------------------------
M-am gândit azi să ies pe afară cu prietena mea cea mai bună și cea mai zăpăcită fată de pe planetă Zoe.
Nici nu am pomenit bine numele ei ca mă și sună...
-Ce faci?

-Mă gândeam la tine.

-Oh dar vai așa de specială sunt?

-Treci afară și taci .

Apare blonda mea nebună cu  iubitul ei nesuferit Denis, un băiat înalt,brunet,ochii negri cu o privire foarte dură cel puțin așa părea.

Imi sare în brațe cu o doză de bere în mână.
   -Iară bei de nu o să mai ști de tine?

   -De parcă tu nu bei alcolistoo.

   -Sunt și eu aici în caz că nu vedeți.

   -Iubire hai să mergem la piscină să  
    lăsăm măicuța în pace.

   -Haha..

M-am întors acasă să îmi iau dresul de baie să mergem împreună la piscină.
Ajunși acolo eu și Zoe ne-am așezat pe șezlonguri să ne bronzăm,Denis a plecat la bar să cumpere bere.

   -Mamă ce bunăciuni pe aici fato.

   -Tu ai iubit și te uiți după alții..?

   -Așa și?îți e ciudă că tu n-ai nici    
    unul?

   -Am zis eu că vreau?

   -Hai du-te-n apă că iei foc de nervi.

Nu i-am mai spus nimic și am mers în piscină să scap de gura ei.
In timp ce înotam am dat peste un copil mic ce era cu colacul.

   -Buna!

   -Hei!

   -Ești bine?unde sunt părinți tăi?

   -Nu e treaba ta !

   -Nu e bine să stai singur sunt mulți oameni răi...

   -Și tu printre care ești?

   -......buni....

   -Bombăă!!

O bubuitură se aude în spatele meu.
A stropit pe toată lumea care era în jurul lui inclusiv pe mine.

Era un băiat cu ochii caprui,înalt,un păr creț șaten tocmai udat,gropițele lui în care te puteai afunda ..și nu puteam să nu observ pătrățelele lucrate bine la sală.

   -Eric!!

   -Piticule ce faci aici singur?

   -Nu sunt singur sunt cu fata care pune prea multe întrebări.

   -Ouu scuze...eu sunt Elena!

   -Bună fata cu multe întrebări eu sunt Eric dar ști asta deja.

   Mulțumesc că ai avut grijă de frățiorul meu,mama e mai aeriană așa de fel ..nimeni nu il vede cand își ia zborul de langă noi.

   -Nu e nici o problema !

O dar vai ce frățior are...stai cum îl cheamă?

   -Piticule pe tine cum te cheamă?

   -In primul rând nu îmi spune "piticule" și în al doilea rând mă cheamă Ștefan.

   -Bine Ștefan...

   -Scuze fratele meu nu prea place pe nimeni .

   -Nu e nimic e încă mic.

   -Fată credeam că te-ai înecat.Vai dar mie nu mi-l prezinți pe domnul gropițe?

   -Zoe el e grop adică ERIC ,Eric ea e prietena mea cea mai bună Zoe.

   -Imi pare bine Zoe!

   -Mie mai mult.

   -Păi noi trebuie să plecăm poate ne mai întâlnim...pa Elena.

   -Pa Eric!

  - Iți cam fuge ochii după gropițe hă?

  -Vezi că ți se încălzește berea.

  -Denissssss!

Am ajuns acasă în jurul orei 20 eram atat de obosită ..mă pregăteam să dorm.
Adormisem cu gândul la băiatul cu gropițe....Eric..

  

  
   -