Damat - Hoțul De Sânge

Prolog

     Muritorii sunt așa sensibili. Dacă se lovesc de câteva ori s-ar văita mai rău decât o babă cu oasele sale sfărmate de timp. Nu știu de ce sunt așa moi. Poate trecerea vremii și lucrurile noi apărute au dus în paragină umanitatea. Sunt așa fragili, iar la fiecare atingere pe care le-o fac, am impresia că se vor sfărma ca o oglindă veche, prăfuită. Am căpătat experință prin anii care au trecut și impresia mea nu s-a schimbat deloc. Ei sunt însetați de atenția și iubirea celor din jur, la fel cum sunt eu însetat de sânge. În unele cazuri, mi-aș fi dorit să fiu ca ei, dar când o văd pe cea din fața mea, doborâtă de o mașină oarecare, am dat-o naibii de viață. Nu sunt un mostru, chiar dacă unii mă cataloghează a fi un demon sau chiar un spirit malefic, am o „inimă" ascunsă bine pe care mi-a descoperit-o, printre mușchi și oase, doar cea din față.

     Avea chipul scăldat în sânge, iar pulsul a încetat mai bine de jumătate de oră. Nu puteam să mă mișc din locul acesta. Picioarele îmi erau amorțite; stăteam pe vine până când aceea ambulanță a sosit la fața locului.

     O știam prea bine pe partenera mea de doi ani. Zâmbetul, lacrimile, gesturile, iubirea, mi le-a acordat cu mare ardoare, iar eu am călcat în picioare toate principiile și limitele acesteia.

     — Ginger, îmi pare rău ! Nu am ajuns la timp ! am alungat o șuviță blondă de pe chip, vorbind în șoaptă.

      Am iubit-o și încă o iubesc, dar la naiba, i-am spus să nu se mai apropie de mine, o să aibă numai necazuri și a avut constând-o viața. Încăpățânata ! Nimeni nu poate să-i ia locul, nimeni nu-i ca ea în lumea asta. Știa să asculte și cel mai mult îmi plăcea că nu punea întrebări ca o descreierată geloasă. Multe fete, femei, mi-au intrat în pat în urmă cu secole, dar Ginger s-a cuibărit în inima mea și m-a făcut să mă îndrăgostesc de acei ochi plăpânzi, timizi.

     Mi-am ridicat privirea îngreunată de lacrimile acumulate și am dat peste o siluetă în umbra nopții. Lumina felinarului îi făcea chipul întunecat. Bătăile inimii se auzea asurzitor în negură, iar parfumul său era înțepător, mirosind mai mult a alcool decât a doamnă sau domnișoară. Poate o fi o târfă dornică pentru aventuri, dar durerea din cavitatea sa îmi dădea semne că o cunoștea

     — Hei, Ginger, se aude ambulanța, mi-am coborât privirea către blondă, sărutând-o pe frunte. Scuze că te las singură, dar trebuie să rezolv ceva. Ne întâlnim la morgă, am mai sărutat-o încă o dată, apoi am plecat de lângă trupul său. 

     Simțeam vântul care bătea puternic prin paltonul meu lung, neînchis. Trebuia să scap de o persoană chit că era vinovată sau nu. Mi-a omorât ce aveam mai depreț: iubita și inima pe care nu o voi mai prezenta altei persoane. Oamenii ăștia care conviețuiesc împreună se omoară între ei mai rău decât doi lupi care nu sunt în aceiași haită. 

      — Avem o persoană de vârsta a doua..., aud cum murmură un paramedic. 

      — Are douăzeci si șapte de ani ! șoptesc cât să mă audă.

      — Ați spus ceva, domnule ? mă întreabă. Domnule ?

     Mă striga de zori și nu aveam de gând să mă abat de la drum, așa că am continuat să merg. Nemernicul, trebuie să plătească cu vârf și îndesat. A fugit ca un laș, cum sunt toți oamenii când dau de greu.

     Eram mai mult decât nervos, voiam să alung acest sentiment doar prin ucidere cu sânge rece. Transformarea a început, îndepărtându-mă suficient de mult pentru a începe vânatul criminalului. Ochii mei s-au schimbat într-o nuanță închisă de galben, maxilarul îmi troznea cu sunete stranii, iar puterea mea a început să crească cu fiecare pas pe care îl făceam în pădure.

       — Vrei să te joci, atunci mă bag și eu ! un rânjet în colțul gurii mi-a deschis apetitul la o nouă aventură cu mult sânge.

     Mirosul de teamă și neputință era aproape. M-am mișcat rapid ocolind numeroșii copaci, iar cu cât mă apropriam setea era mai mare. S-a lovit cu capul de un copac când a oprit brusc, iar cu simțurile animalice i-am simțit mirosul sângelui. Voiam răzbunare și nu mă interesa de consecințele din spate, nu mă interesa durerea pe care avea să o suporte cât de curând. M-am oprit brusc, picioarele mele s-au înfipt în pământul moale. Corpul urmărit de mine era sprijinit de stejarul imens din adâncul pădurii. Inima îi bubuia mai rău decât a lui Ginger mai devreme știind că mai are puțin de trăit, iar sângele cel avea pe față nu se compara cu chipul angelic al fetei brăzdat de sudoarea morții.

      — Îmi place, știi să te joci, degetele mele trozneau încet și cel din față nu mai aveam mult până leșina de tot. Oare așa te-ai jucat și cu acea fată ? a dat negativ din cap, iar lacrimile își făcuseră apariția în colțul ochilor.

     — Te rog, nu mă omorî ! Te rog ! a căzut în genunchi închinându-se la mine pentru iertare. Nu aveam milă, cum nu a avut nici el.

     — Era iubita mea, l-am luat de gât cu mâna dreaptă, iar furia mă cuprinde. Nu o mai pot aduce înapoi niciodată !

     Ochii îmi erau mai mult ca siguri de o culoare gălbuie spre maroniu și expresia feței îl făcea să tremure în mâna mea. Nu îmi plăcea să rănesc muritori, dar era un început pentru orice sau în situația mea o revenire la vechile tabieturi. I-am promis de nenumărate ori lui Ginger că nu o să mai fac asta, dar nu o mai am și nu are niciun sens viața mea de nemuritor. O să-mi iau din nou numele de „Hoțul de sânge" pentru acești blestemați de oameni fără inimă și creier. Mâinile mele vor fi din nou pătate cu sânge vinovat sau nevinovat, nepăsându-mi ce rang poartă, cum se manifestă sau ce are în spate. 

     — Pa, muritorule ! am sfâșiat cu ură carnea de la baza gâtului țâșnind sângele peste tot, dar mai multe pe chipul meu. Nu merita mai mult. Fața mea era diabolică, iar tot timpul masacrului am râs copios. M-am șters cu mâneca paltonului, întorcându-i spatele acelui rahat. Am auzit cum se prelingea pe acel stejar știindu-l nu numai mort, ci și torturat și m-am năpustit asupra lui. Nici nu am putut să-i absorb cantitatea de lichid din trupul simțindu-l murdar și nedemn așa că m-am ridicat de lângă el.

      — Damat ? am privit pieziș în spate și m-am întors la vederea lui.

      — Abramo ! sângele se prelingea de la baza gurii spre bărbie. Sunt un mostru, mereu am fost un mostru.