Buna, sunt Flavia, am 15 ani și acesta este tot un început îngrozitor al tuturor cărților slabe. Revenind, locuiesc în Constanta de două zile, abia m-am mutat, stau în chirie cu prietena mea Alexandra. Sunt o fată cu păr brunet și ochi negri, nimic nou. Sunt un pic nebunatica de felul meu, sau poate un pic mai mult... Uneori timidă, sau mai des. Încă nu am gasit rostul pentru care trăiesc dar mi-e bine în zona mea de confort. M-am obisnuit cu faptul că sunt o fată normală, mi s-a spus de multe ori. Nu fac nimic special, nu crede nimeni ca voi face vreodata, dar eu continui sa sper, fiind indiferenta și absolut nepasatoare. Dacă spune cineva ca dacă nu ai pentru ce sa traiesti nu ai necazuri, se inseala. Din potriva, cu atât mai mult. De exemplu, eu, pot sa spun că trăiesc pentru a-mi face mandra sora mai mică, ea nu mai este printre noi în zilele de astăzi, dar pot sa spun că mi-a fost cea mai draga persoana. Îi cantam la pian în fiecare seara, îi sclipeau ochii asa de frumos... Dar după ce a murit intr-un accident de masina, am jurat ca nu voi mai pune niciodată mâna pe clape. Și aceste jurăminte sunt jurăminte.
Acum sa trecem la Alexandra, noua mea "sora". Are părul brunet de asemenea și ochii caprui. E la fel de nebuna ca și mine, oare pentru ce altceva am fi putut deveni prietene? E o mică perversa și nu am ce sa-i fac, o iubesc tocmai pentru felul ei de a fi.
Și aici începe povestea noastră
276 words
