Au trecut vreo doua saptamani de cand stau singura si ma gandesc la tine. Au trecut 3 ani si mi am dat seama, in sfarsit, de cercul vicios in care ne invartim noi doi. Un cerc doar al nostru , caci plecam si ne intorcem mereu in acelasi loc , la aceleasi concluzii ,exact in acelasi punct.
Nu stiu daca universul e de vina... dar noi nu putem sta despartiti, de asta nu functionam. Desii nu cred in aberări ieftine precum incapacitatea unor oameni de a merge mai departe , la distanta fiind; cred cu tarie ca timpul le rezolva pe toate. Si cred cu tarie ca ce avem noi , nu va disparea nici la distante de ani lumina. Asa ca.. ai grija, s ar putea sa dai nas in nas cu mine intr un viitor, s ar putea sa intru cu caruciorul de cumparaturi in tine intr o buna zi , fara sa mi dau seama, s ar putea sa ne vedem la un semafor rosu undeva in traficul Brasovului... s ar putea sa gresim amandoi si sa ramanem pe viata candva , cumva dar mai ales undeva.
Sper doar ca atunci sa fii demn de iubirea mea . Acum, clar nu esti.
