summer camp

Capitolul 1

Auzind muzica venind de jos, am deschis ochii cu un zâmbet larg pe buze. Soarele strălucea pe cer indicând într-adevar ca ziua v-a fi una de-a dreptu frumoasă. M-am întins puțin înca adormit, apoi am sărit din pat întâmpinând o nouă zi..

Stați, opriți, defapt s-a întâmplat exact opusul.

Țipete si strigăte de luptă se auzeau de jos, făcându-ma sa ma încrunt iritată. Am murmurat cu ochii încă închiși niște cuvinte deloc frumoase, apoi îmi îndrept atenția spre geam. Ploua. Exact cum mă așteptam. Lucrul ce mă face să ma enervez și mai tare si să îmi afund capul înapoi în pernă, gata de culcare.

Dar pe cine pacălesc eu aici? Gălagia de jos nu o poți astupa nici dacă îti pui o mie de perne în cap.

Făcând un efort imens, m-am ridicat din pat fară să mă mai plâng prea mult. De obicei asa aș fi făcut, mă plângeam pana mă plictiseam și adormeam la loc. Iar faptul ca m-am uitat în oglindă, m-a facut să mârâi gălagios și să mă facă să vreau să mă culc înapoi. Părul era încâlcit si ochii ii aveam rosii.

Este total normal, orice fată se trezeste așa..

Sper.

Târându-mi picioarele până la toaletă pentru a mă pregatii pentru școală. Fiind teoretic ultima si singura zi de tortură, ultima zi in care v-a trebuii să mă mai trezesc cu noaptea-n cap, ultima zi în care trebuie să mai îndur toate persoanele enervante din liceu, am facut un efort să arăt mai bine. Surprinzator, chiar a ieșit.

Nu mi-a luat mult să îmi aleg hainele.
Sunt genul de persoana care preferă blugii în locul fustelor și tocurilor în locul maieurilor sau topurilor strâmte ce îți oprește respirația.

Am coborât si priveam in jur. Totul era normal daca nu punei in calcul discutia din bucatarie, totul era perfect.

-"Dar eomeoni* , serios, cine merge azi la școală?"

-"Toată lumea Stiles, toată lumea."îi raspunde eomeoni iritată.

-"Păi eu nu sunt toată lumea, eu sunt special, așa că rămân aici."Îi raspunde fratele meu arogant.

-"Și ce te face pe tine mai special?" Întreaba ea cu spranceana ridicată, asteptand nerabdatoare raspunsul fratelui meu.

-"Totul?"Îi răspunse fratele meu cu o altă intrebare. Am pufnit în râs pe silentios, luand loc la masă tăcută și neobservata.

Îm momentul în care s-a intors mama spre Stiles, i-am putut observa clar expresia feței. Iar pot aproba cu mana pe inima ca pare intimidanta.

-"Stiles, spune-mi sincer:Crezi ca imi pasa mie de ceilalti copii? Iti raspund tot eu." Spuse ea punandu-i mana in fata. "raspunsul este nu, eu sunt mama ta si tu esti copilul meu, asta inseamna ca eu iti dau ordin si tu il executi, asa ca daca eu am facut fata liceului, o poti face si tu baiete."Ii spuse mama batandu-i cu mana pe spate.

-"Dar sunt suficient de mare incat sa iau propriile decizii!"Se plange el.

-"Ai optisprezece ani?"

-"Nu."

-"Atunci anunta-mă cand faci."

M-am uitat spre fratele meu care, evident, arata ofensat si irascibil. Nu ii convenea faptul ca trebuia sa mergem la scoala astazi, mai ales ca are de dat un test la biologie de care mama nu stie, la care, subliniez , nu a invatat. Niciodata nu o face, dar totusi.

-"Neața scumpo, sper ca tu ai chef de scoala."Mă saluta mama cand ma observa.

-Oh, evident ca am" raspund eu sarcastica. "Cine nu are?"