"Pour vous emmener en enfer, malheureux!" ii striga ea lui la nesfârșit, încercând sa-l prindă. Totuși, el s-a oprit in mijlocul străzii pustii și cu privirea fixa catre ea, care o face sa inlemneasca. Aleargă ușor cu pașii calculati spre ea, ii ia chipul in palme și o săruta. O săruta îndelung, ca și cum acele clipe nu s-ar ofili niciodată in abisul trecutului, clipe ce el spera ca vor rămâne in sufletul ei pentru totdeauna, clipe care ii vor aminti de dragostea pentru el, fiindcă el știa ca ea îl iubea. Și îl iubea cum nu l-a mai iubit nimeni pana acum. Simțea ca e o iubire reala, un sentiment ce ii face eul sa infloreasca, pe care nici cele mai bune filme nu îl pot egala. Ceva dincolo de cărți sau vorbe, ceva ce îl făcea invincibil. Și ea simțea la fel. Erau invincibili împreuna.
