Cazul Abramovici

Capitolul 1:Modelul Mercedes-Benz 170

Era a treia zi de cand am devenit oficial membru al Garzii de Fier,la ora unu dimineata,am primit un telefon de la ofiterul Andrei Abramovici,acesta imi spune sa ma prezint de urgenta la conacul sau din Sinaia.Ma imbrac intr-un costum gri deschis,cu o camasa neagra,din cuier iau o palarie neagra,ma incalt in niste cizme negre simple si pornesc la drum.In timp ce conduceam spre Sinaia,imi aprind o tigara si ma las purtat de drum.

Ajung la Sinaia,in jurul orei 3:30 dimineata,la ora 4 dimineata intru pe poarta conacului.Era liniste,o singura lumina era aprinsa,conacul era impresionant,aproape inspaimantator,fiind foarte impozant.Pe aleea principala,era parcat un Volkswagen 1200,parea nou.Bat la usa si imi deschide ofiterul Abramovici.Acesta era imbracat cu o camasa maro,cu maneci suflecate,pantaloni lejeri si mocasini din piele intoarsa.Ma pofteste in casa,imi pune un pahar de coniac englezesc,ma asez pe un fotoliu langa birou,imi aprind o tigara si astept.

-Krauser,te-am chemat aici de urgenta pentru a-ti da o misiune foarte importanta,maine cam pe la doisprezece noaptea vei pleca de aici,conducand un Mercedes-Benz 170,destinatia Constanta,odata ajuns in port la depozitul 47,inauntru,vei gasi o masina identica cu acesta,schimbi numerele si actele si pleci cu cealalta masina.
-Pare o sarcina simplă,exista ceva neașteptat,despre care ar trebui sa stiu?
-Nu te privește acest aspect.
Dau din cap afirmativ,și mă îndrept spre un dormitor de oaspeți,deoarece eram prea obosit sa mă întorc acasă.A doua zi in jurul orei 4 după-amiaza Abramovici mă duce in garaj unde era un Mercedes-Benz 170 negru,pregătit de drum, mi-a spus că portbagajul nu poate fi deschis,nu am luat în considerare aceasta informație.Am plecat la drum,la ieșirea din Sinaia,dau peste un camion cu sigla partidului comunist pe spate,îl depășesc și îmi văd de drum.
Fac o oprire la Ploiești pentru a lua niste haine de schimb,deoarece intenționez să petrec o noapte la Constanța.Ma urc din nou in masina cu valiza făcută și îmi văd de drum.
Fac o alta oprire la Albești-Paleologu pentru a mânca și a bea o cafea,era un restaurant mic,foarte mic,un ospătar plictisit,imbracat neglijent îmi aduce comanda,plătesc și plec din nou la drum.Pe drum observ in spatele meu un camion,nu mi s-a părut nimic ieșit din comun,deoarece traficul de noapte este plin de camioane.
Ajung la Constanța,unde mă cazez la un hotel pentru o noapte,îmi pun un pahar de coniac,aprind o țigară și contemplez priveliștea orașului.In jurul orei 1 dimineața adorm.A doua zi in jurul orei 9 mă îmbrac,cu o cămașă albă,o pereche de pantaloni bleumarin și mocasini maro,și mă îndrept spre depozitul 47 din port.Deschid usa depozitului și brusc sunt împușcat în picior, rămân blocat pe podeaua rece de ciment a depozitului in timp ce privesc cum sunt furate ambele mașini.
 La scurt timp simt o lovitură puternică în cap și cad inconștient.Ma trezesc cu o durere puternica de cap,de durerea de picior,nici nu doresc sa discut.Sunt foarte bulversat deoarece mă aflu intr-un vagon de tren.Nu știu încotro mă îndrept sau cum am ajuns aici.Ma caut prin buzunare,îmi scot o țigară,o aprind și mă uit la ușă închisă a vagonului.Norocul meu este că vagonul este gol.Peste câteva ore,trenul se oprește,sparg ușă vagonului și ies afară.Eram foarte bulversat,nu știam unde am ajuns,întreb la ghișeu in ce gara suntem și aflu că mă aflam in gara centrala din Timișoara.
 Mă controlez sa vad daca mi-au fost furați banii,portofelul meu era intact,aveam actele la mine,ceva era necurat la mijloc.
 Telefonez la casa ofițerului Abramovici și îi spun cele întâmplate,acesta îmi spune sa iau cel mai rapid tren spre Sinaia.
Zis și făcuta urc in tren,ajung in Sinaia,in gara mă așteptau 2 indivizi solizi in costume negre și cămăși albe.Acestia ma conduc spre un Volkswagen 1200 negru,ma urc in masina si pornim la drum.Odata ajuns la conacul ofiterului Abramovici intru in sufragerie si ma asez pe un fotoliu.Abramovici vine la mine,imi pune un pahar de rom alb,isi aprinde un trabuc si se aseaza in fata mea. 

-Krauser e nasoala rau situatia,trebuie sa ne dam seama cine a fost in spatele acestei lovituri.

-Dar cine ar putea fi?

-Nu stiu,dar imi voi da tot interesul pentru a afla.Acum poti pleca acasa.

-Am inteles,va salut cu stima!