All Good Things

Prolog

-Ai impachetat tot,asa-i?ma intreaba matusa Savana in timp ce inchide micutul troler de pe pat.

Cand vede ca nu raspund,se aseaza langa mine si imi pune mana pe umar.

Un gest incurajator.

Dragut.

La naiba.Stiu ce urmeaza.Inca un discurs care ma va face sa plang.

-Te doare.Treci prin momente insuportabile.Dar parintii tai vor sa mergi mai departe.Esti descurcareața,inteligenta,talentata,
esti exact ceea ce mama si tatal tau au stiut ca vei fi.Sunt mandri de tine.Iar in clipa asta,nu trebuie sa renunti,trebuie sa lupti pentru viitor.Pentru ca sunt sigura ca este unul stralucit.

Ma abtin de la plans.Destul de bine.Ochii ma ustura.Palmele imi transpira.Nu trebuie sa ma uit in oglinda ca sa vad cat de palida e fața mea deja.Capul ma doare ingrozitor.Imi e somn.Am un numar mare de nopți nedormite.Nu m-ar mira sa apara halucinatiile.

Trebuie sa fac ceva,sa zic ceva,sa....

-Pot sa merg la ei?Trebuie sa imi iau ramas bun,zic rapid si ma ridic de langa ea.

Imi iau rucsacul si indes acolo caietul de schițe,cateva creioane,castile si niste bani de taxi.Nu ma voi intoarce prea rapid daca ma duc la cimitir.

-Nu sta mult.Vreau sa te odihnesti putin.Avem avionul la 3 dimineata si nu prea ai dormit in ultima vreme.Ai nevoie de energie.

Fara sa mai adresez un cuvant,ies pe usa dormitorului meu si inaintez pe hol.In dreptul camerei parintilor mei,ma opresc brusc si fara sa ma gandesc,apas pe clanța si intru.Nu am mai venit aici din ziua accidentului.Inca simt parfumul lor.Arunc o privire in jur dupa obiectul pe care il caut si pe care il doresc cu atata ardoare.Cand zaresc rama cu poza noastra de familie,infig mana in ea si o inghesui in rucsac.Scotocesc in sertare dupa cutia cu fotografiile pe care le-am facut pe parcursul timpului si o bag si pe aceea.

E cam tot ce mi-a ramas de la ei.

Dupa ce mi-am terminat treaba,cobor scarile in graba si ma impiedic de una din cutiile cu obiecte fragile.Aud un zdranganit puternic.Habar nu am ce am spart dar cu siguranta e facut bucati.Majoritatea camerelor au fost golite.Mobila si canapelele sunt acum acoperite de cearceafuri albe,tablourile au fost luate de pe pereti,nu mai sunt perdele la geam,nici covoare pe podea.Totul s-a evaporat.La fel si parintii mei,si in curand si eu.

Ce trist.

O sa dispar de aici.

O sa ma mut.

O sa incep alta viața.

O viata in care parintii mei nu sunt inclusi.

Sunt total pierduta.