"E frig.... Trebuia sa imi pun ceva mai gros me mine.", am gandit eu in timp ce tremuram. Asta parea sa fie cea mai mare problema a mea pe ziua de azi, dar nu puteam sa ma insel mai tare.
Intr-un final ajunge si autobuzul care ma ducea in locul pe care il uram cel mai mult: scoala. Nu e fiinca nu imi place sa invat, ba din contra, dar nu sunt.... "socially accepted". Stiti voi, fata aia din ultima banca care nu se oboseste sa ridice mana chiar daca stie raspunsul, fata aia care mananca singura la pranz, fata ai de care se rade pentru ca se imbraca ciudat, fata aia fara prieteni.
Da, asta e viata mea. E naspa, nu? Ma rog, nu e ca si cum e sfarsitul lumii daca nu am prieteni in liceu, nu? Nu? Pentru ani si ani mi-am pus intrebarea "De ce? De ce ma urasc toti?". Asta e goal- ul meu. Sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare.
Eram pe hol si imi scoteam cartile din dulap pentru ora de fizica, cand aud o voce pe care o cunosteam prea bine ca sa nu o pot recunoaste. Uram sunetul acestei voci!
- Mai, mai! Pe cine avem noi aici? E oare ratata aia de Carla?
"Incepem din nou!" am gandit eu inchizandu-mi dulapul si intorcandu-ma spre.........
//sper ca v-a placut. urmatorul capitol vine....... umm... probabil maine//
ESTÁS LEYENDO
De ce nu sunt destul de buna?
Novela JuvenilNu cred ca exista o descriere potrivita pentru ce va fi aici, dar teoretic ... asa mi s-a schimbat viata.
