Univers efemer

1.Venus-planetă albastră

Ajuta-mă să zbor...
Pictează-mi trasee pe tavan,
Ridică-mă de pe saltea
Și poartă-mă în Univers,
Lasă-mă să-ți ating,
Rănile...
Să le fac cicatrici uitate
Cu buzele mele moi

Imi plac genele tale
Cum se îmbrățișează
Atunci când adormi
Iti ador sclipirile din ochi,
Cand îți șoptesc
Cât de mult însemni tu pentru mine
Dar vreau sa plecăm, doar noi doi
Din acest cub limitat de pereți albaștri

Din alunițele tale fac o harta spre fericire,
Ca sa fiu sigură că ajungem pe Venus
Planeta albastră, a clipelor cu tine,
Nu ți lua multe lucruri
Doar sufletul ferice
Iar eu plutind, te voi prinde
În călătoria mea spre tine
Pentru ca esti totul pentru mine

O floare de mac in mai,
În inima mea ai,
Cu petale roșii îmi vindeci
Rănile ce pe umeri îmi sângeră
Acolo unde trebuia să mi crească
Aripile, ca sa putem zbura în Univers
Dar mi s au rupt pentru ca sunt șters
Iar acum de tine am nevoie,
Ca sa mi fac cărare spre Venus

Iubești ca ma iubești desi nu sunt perfectă,
Deși nu am nimic, sunt doar gol si unic,
Si nu vom putea zbura
Spre planeta noastră
Pentru ca nu avem curaj
Să plecăm de aici
Într un loc pustiu si fierbinte
Ca si inima ta mov

Pentru ca ochii tăi sunt prea frumoși,
În noaptea asta...
Pentru ca ma privești cu prea multă dragoste
De sub universul de bucle...
Pentru ca ai prea multe constelații
Pe piele in timp ce te dezbrac
Și rămâi gol si perfect
Fără resentimente
Pentru ca plâng că nu am reusit sa te duc...
În Venus
Dar... as vrea să-ți ofer ceva, mai special
Sufletul meu plâns în timp ce tu esti
Unica mea dragoste
Pătată cu constelații de stele pe pielea
Noastră albastră...