*Liberty*

Capitolul I

Îmi simteam ochii presați de ceva tare. Pleoapele îmi ardeau, simțindu-le grele deasupra ochilor. M-am hotărât sa îi deschid și sa fac contact vizual cu lumea de afară. Simțeam ca am dormit un an întreg, timpul trecând pe lângă mine în zbor.

Am deschis ușor ochii. Aerul răcoros din camera s-a izbit de fata mea palida. În jur totul era schimbat. M-am uitat panicata la cearceaful care îmi dăduse căldură necesara, acesta fiind de un vișiniu extrem de închis. Nu eram acasă.

În camera în care dormisem se aflau doua birouri,  paturi mari cu baldachin, pereți de un gri închis ce te făceau sa te simți ca într-o peșteră și multe tablouri cu personaje total necunoscute .

Din doua mișcări am ajuns în picioare. Nu știam absolut nimic din ceea ce se întâmplă cu mine. Nu imi aminteam nimic. În mintea mea era un gol adânc.

Când mi-am ridicat privirea, aceasta mi-a căzut pe celălalt pat de lângă mine. Erau doua paturi exact la fel. În celălalt, un trup micuț își făcea somnul. Pătură pufoasa îi acoperea în întregime spatele, lăsând la iveala doar parul de un negru ca abanosul.

Brusc, trupul din pat a început sa se miște, făcând zgomote. Persoana din el se trezea. In capul meu s-au derulat mii de scenarii, in care fiinta ma ataca, asa ca m-am hotarat sa iau ceva pentru a ma apara. M-am uitat prin jur și tot ce am văzut a fost o statuie care închipuia un jucător se baseball. Am luat bata din mana acestuia și am așteptat ca fata sa facă o mișcre.

Persoana s-a ridicat în picioare în fata mea. Am ridicat bata, încercând sa fiu pregătită pentru un posibil atac.

Din picioare, am putut observa fiecare trăsătură a corpului ei. Aceasta purta niște pantaloni scurți negri și un tricou mulat ce ii scotea formele în evidenta. Parul ciufulit arata cât de adânc îi fusese somnul. Avea o fata micuța, cu ochii verzi ca de smarald.

S-a îndreptat ușor spre mine, având o oarecare intenție. La câte un pas, podeaua scotea niște sunete asurzitoare. Sângele îmi pompa în vene.

Am făcut câțiva pași înapoi, dar m-am izbit cu spatele de șemineul cărămiziu din dormitor. Fata continua sa se apropie, pana când am acționat. Am ridicat bata, iar aceasta a făcut contact cu trupul ei firav, lăsând niște lovituri care au dezechilibrat-o.

Un țipat scurt dar asurzitor i-a ieșit din gura înainte ca eu sa acționez. În doua mișcări trupul ei acum zăcea pe jos, întins lângă mine.

Picioarele mi s-au înmuiat. Acum ce făceam? Aveam un cadavru în dormitor și nici nu știam unde sunt. Unde sa mă duc?

Am auzit cheia învârtindu-se în ușa masiva de lemn și patru bărbați îmbrăcați total în negru au intrat speriați. Nici ei nu înțelegeau ce tocmai se întâmplase. Au ridicat trupul fetei punandu-l în pat. Treceau pe lângă mine de parcă nici nu erau patru necunoscuți în dormitorul unei fete.

-Lasă bata jos! *a spuns unul dintre ei*

Acesta s-a apropiat de mine. Era cu doua cepele mai înalt. Mușchii săi proeminenți ieșeau în evidenta. Era clar, oricât as fi încercat sa scap de el, m-ar fi imobilizat din câteva mișcări.

-Poți lăsa bata jos, este în regula. *spune calm și face câțiva pași înspre mine*

Nici nu aveam de gând sa îmi pun încrederea într-un necunoscut. În tot acel timp nu am scos nici un sunet, respirația mea fiind singurul ecou ce se auzea în camera larga. Am așteptat pentru a vedea ce intenții avea barbatul.

Vazand ca nu o las, a căutat ceva prin buzunare si a scos o carte.

"Nu mai spune, o sa ma duca cu zaharelul si o sa mi dea o carte? Exact cum face fiecare adult când șantajează un copil!" mulțumesc conștiința, mă ajuți extrem de mult.

Nu era o simpla carte. Era un buletin, o carte de identitate. A deschis-o, arătându-mi insigna argintie de pe ea.

-Ca șef al acestui sediu, îți ordon sa lași acea bata jos! *spune de data aceasta pe un ton tăios*

Speriata, am lăsat-o la pământ și am ridicat mâinile în aer exact cum faceau criminalii prinși din filme. Poate ca nu era o idee buna sa mă pun împotriva unui om mult mai puternic decat mine. Am închis ochii. Așteptăm ce era mai rău. Încă păstrăm liniștea. Preț de câteva secunde nimeni nu a mai facut nici o mișcare, pana când mana lui mi-a apasat dur umărul.

-Poți sta liniștită. Iti voi explica mai târziu unde ești și ceea ce ți se intampla, dacă la asta te gândești. Și data viitoare, ai grija cum acționezi și cu ce. O bata poate fi ușor învinsă doar cu cele mai simple arme: corpul inamicului. În locul tău as fi folosit o arma mult mai puternica și letala. *spune și îmi face cu ochiul*

Pașii săi au ieșit din încăpere, făcându-le semn și celorlalți oameni sa iasă din camera, cu tot cu trupul fetei lovită de mine.

Ce se întâmplă aici și de ce omul acela cu insigna îmi dădea sfaturi de apărare? De ce tocmai am lovit o fata și am facut-o sa lesine? Deveneam nebuna?

M-am uitat in jur dupa o cale se iesire. Prin fereastra micuta de langa pat, razele soarelui patrundeau cu greu. Am alergat spre ea si m-am așezat in genunchi. Era singura sursa de lumina naturala din camera. Vântul bătea cu putere în geam. Am aruncat un ochi. Eram extrem de departe de sol. Eram sus, într-un turn sau într-un castel. Abia puteai vedea pământul care era acoperit de un strat gros de zăpadă alba. Cerul era fumuriu. Norii se plimbau cu tandrețe pe lângă geamul camerei mele.

Totul părea cufundat într-un somn adânc. Afară nu se vedea sau auzea nici o mișcare.

Era extrem de ciudat cum libertatea unei persoane poate fi distrusa doar în câteva secunde. Nu îmi aminteam cum sau de ce ajunsesem aici.

Unde mă aflam?