Capitolul 1

24 1 2
                                    

Paris

     Paris oferi cele două valize de culoare neagră bărbatului îmbrăcat în uniformă de culoare roșie, iar Romee făcu același lucru. Ambele îi oferiră câte un zâmbet respectuos, iar obrajii bărbatului prinseră o culoare roșiatică. Paris chicoti amuzată, pe când Romee își dădu ochii peste cap ocolindu-l. Cea dintâi își plimbă privirea curioasă prin interiorul hotelului, admirând modul în care lemnul, element predominant în ceea ce ține de mobilă, conturează o atmosferă ce se încadrează în peisajul mirific al Dolomiților. Focul ardea în șemineu, făcând-o pe Paris să se imagineze deja în camera ei, cu fața spre peisajul muntos, o ciocolată caldă, o foaie albă și un creion. Abia aștepta.

     Se îndreptă spre recepție, acolo unde Romee deja vorbea cu domnișoara în uniformă roșie într-o italiană perfectă. Mulțumi Domnului că prietena ei decisese că ar fi interesant să învețe această limbă minunată, dat fiind numele ei inspirat de denumirea capitalei Italiei, încă de la o vârstă fragedă. Oricât de mult i-ar fi plăcut această limbă, Paris nu poate nega faptul că franceza este cea mai melodioasă și armonioasă limbă dintre toate câte există.

- Grazie*, Romee rosti pe un ton plictisit, dar Paris îi zâmbi respectuos recepționistei. Paris, mă duc în cameră să dorm, apoi o să completez și restul documentelor care mi-au mai rămas.

    Paris își dădu ochii peste cap, reamintindu-și imaginea prieteni sale completând documente pe locul său din avion, la ora 3 dimineața. Nu putea să nu observe cearcănele ce se formau sub ochii lui Romee, dar chipul ei continua să farmece prin frumusețea ei aparte.

     Paris se așeză pe canapeaua din hol, lângă șemineu și scoase din mapa neagră pe care o purta cu ea o foaie albă ce aștepta să fie completată. Întâi, urmări peisajul munților, apoi își închise ochii parcă încercând să absoarbă din căldura atmosferei în care se cufunda tot mai mult. În mintea ei începu să se formeze un model de rochie de culoare neagră și de o eleganță desăvârșită. Creionul începu să deseneze pe suprafața albă a foii parcă de la sine. Paris avea o obsesie aparte pentru nonculoarea negru. Adora să combine albul cu negrul, deși, recunoaște, erau momente în care o învăluia și nevoia de a face și creații care să surprindă prin combinații de culori stridente, vesele, armonioase. Cu toate acestea, mai mult de jumătate din garderoba ei conținea haine negre, sau combinații de alb și negru.

- Vuoi che ti serva, signorina*?

    Paris își ridică privirea spre chipul bărbatului în uniformă roșie, a cărui privire strălucea în lumina focului.

- Un tè verde*.

     Băiatul dădu ușor din cap și se îndepărtă. Paris cunoștea câteva cuvinte în italiană, dat fiind faptul că ea și Romee vizitează des Italia.

     Se cufundă mai comod în canapeaua moale și zâmbi ironic când simpla rostire a faptului că își dorea un ceai verde îi aduse aminte de afacerea ei și de muncă. Oftă. Venise aici pentru a petrece câteva zile în inima muntelui, pentru a schia împreună cu Romee, deși, practic, își forțase prietena să accepte schiatul. Urăște frigul, dar acceptă pentru că știa că nu Paris nu ar fi renunțat la propunere.

     După ce își bău ceaiul, se ridică de pe canapea și puse foaia pe care era desenată schița viitoarei sale creații în mapa sa. Ocoli măsuța din lemn, privirea fiindu-i ațintită pe peretele din sticlă ce oferea imaginea peisajului muntos și, fără să-și dea seama, în secunda următoare, se lovi de ceva tare. Scoase un mic țipăt surprins și, în timp, ce-și freca vârful nasului cu degetele, auzi bărbatul de care tocmai se lovise rostind pe un ton aspru și ușor furios:

Stârnește-mi foculحيث تعيش القصص. اكتشف الآن