Fugi !

176 15 0
                                    

-Vino. Plecam. I-am spus eu Amandei.

-Acum? De ce? Ce s-a intamplat de fugim acum?

-Am vorbit cu sefa si plecam intr-un control de rutina. Trebuie sa verificam imprejurimile. Asta e sansa noastra sa fugim de aici si sa scapam. De tot.

-Imi vei povesti de ce vrei sa plecam, asai?

-Da. Dar nu acum. Cand o sa fim in siguranta. Atunci iti voi spune tot.

 Ne-am luat armele si am iesit din ascunzatoare. Bagajele erau ascunse printre ruinele unei case din apropierea ascunzatorii. Am luat-o de mana si am plecat.

Pe tot drumul nu prea vorbise. Doar foarte putine cuvinte. Dupa inca un timp ne-am oprit sa mancam ceva. 

-Unde o sa stam? ma intreba Amanda.

-O sa mergem la cabana bunicului meu. Este ascunsa bine si nu ne va gasi nimeni. Este ascunsa in munti. Nimeni altcineva nu stie de ea. 

-Si cum o sa ne descurcam?

-Putem vana. putem sa crestem tot ce vrem noi acolo.

-Bine. O sa fie bine?

-Mda... 

Dupa ce am terminat de mancat am pornit iar la drum. Mergeam si mergeam si mergeam. Se apropia intunericul. Trebuia sa gasim un loc unde sa dormim si sa fim in siguranta.

Ne-am apropiat de o padure. Parea un loc bun momentan. Am facut cortul, am mancat ceva si apoi ne-am intins. Era deja intuneric afara. Ea statea cu capul pe pieptul meu. 

-Te iubesc! imi spuse ea si se uita la mine.

-De ce ma iubesti?

-Nu am nevoie de un motiv ca sa te iubesc.

-Si eu te iubesc. Nu am vrut sa iti spun asta. Nu puteam sa te pun in pericol. E foarte greu sa iubesti acum.

-Stiu. Dar nu imi pasa. Chiar te iubesc. Si imi place cand ma ti de mana, cand dorm cu tine ma simt in siguranta chiar daca afara e razboi. Cand ma uit in ochii tai, nu stiu, parca ma pierd in ei. Sunt asa arzatori. Si ii iubesc.

I-am ridicat capul si am sarutat-o. Lung si apasat. Buzele ei erau asa fine.  Stai. Ce dracu fac? De ce m-am indragostit? De ce acum? De ce? 

AlphaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum