A reflecta

Călător

       Mersul cu trenul e ca plutitul între timp şi spaţiu. Nu aparţii niciunui loc, eşti doar un pasager în tranzit. Pluteşti pe valuri. O vacanţă în Grecia izolată. 

       Închizi ochii. Valurile ghidează curgerea existenţei. Nu există timp, doar un "a fi" perpetuu. 

       Deschizi ochii. De undeva departe se simte mirosul de fum. Arde un munte. Cenuşa neagră te acoperă pe jumătate. În rest - sare. Pulsul mării te cheamă spre inima rece. Malul arde. Arterele apei pulsează sub rămăşiţele insulei. Tot mai rece, tot mai departe de nisip. 

       Închizi ochii. Geamul pare pictat în negru. Nu se vede niciun oraş, lumini nu mai sunt. Eşti doar tu şi tremuratul uşor al măruntaielor trenului. Undeva departe, un munte încă arde. Marea înghite liniştit ce o hrăneşte pământul. E cursul naturii. Lut nu poate fi fără apă.