nu indraznea...
statea in pragul usii vechi
si voia sa para preocupata de ceasca cu ceai
in care sufla de prea mult timp.
aroma ceaiului s-a raspandit in incapere
si el a simtit-o.
nu era deloc neobisnuit ca ea sa stea in prag
cu privirea in gol,
dar totusi...
in acea zi...
ea era altfel...
el era altfel...
ceaiul si geamul ferestrei ii oglindeau ochii luminati de dragoste,
esarfa-i simtea fiecare bataie a inimii, pastrandu-i secretul prea bine.
el o privea minunat de frumusetea ei,
de chipul pe care-l vazuse de atatea ori
si parca niciodata.
