Angel si Diavolul

Angel si Diavolul cap.17

Se opreste din vorbit si imi mangaie bland obrazul.

-Esti suparata.

Ma uit la el si intreb nedumerita:

-Ce te face sa crezi?

-Scumpo, la anii mei am un imperiu. Pe care l-am facut singur. Si nu l-am facut ca sunt un prost.

Rusinata, imi plec privirea in pamant si mormai:

-Cum ti-ai dat seama?

-Uita-te la mine frumoaso,sopteste tandru.Imi ridic privirea si ma simt alinata de ochii ca mierea, calzi si blanzi. Se apleaca spre mine si cu degetul mare imi mangaie usor buza plina de jos.

-Cand ai intrat la mine in birou, asta tremura si ochii tai erau mult mai inchisi la culoare. Cat timp am mancat si am glumit, ochii au avut cea mai frumoasa nuanta de mov . Acum, ochii tai sunt iar intunecati si eu mor cand iti vad buzele frumoase ca tremura.

Fara nici un fel de avertisment , ma pune in poala lui si imi saruta usor gura, dandu-mi tot timpul sa-l pot refuza. Imbratisarea lui e atat de recomfortanta incat nu-mi refuz placerea care o simt. Imi incolacesc bratele in jurul lui si trag usor cu dintii de buza inferioara, provocandul. Nu e deloc timid si dupa ce ma striveste la pieptul lui, imi gusta buzele ca pe cel mai delicios desert. Isi strecoara usor limba in gura mea, cercetand curioasa fiecare cotlon. Doar nevoia de aer ne face sa intrerupem pentru un scurt moment sarutul, revenind apoi cu mai multa patima in duelul senzual. Poate nu am fluturi in stomac si nu vad unicorni dar e placere pura ce simt in bratele lui. Se pricepe si ca drept dovada, corpul meu reactioneaza. Un geamat scurt imi iese printre buze si e inghitit de gura lui pofticioasa ce maraie de placere.

-Opreste-te, reusesc sa spun in scurtul moment cand se opreste sa respire.

Ma lipeste mai tare de el si ne apropiem fruntile intr-o intelegere tacita. Incercam sa ne reglam respiratia si bataile frenetice ale inimii.

Stam asa un moment lung si tacerea dintre noi e linistitoare. Mana lui se plimba usor prin parul meu lung pe care nici nu stiu cand mi l-a desfacut. Trage incet de el si-l rasfira in razele soarelui.

-E superb dar nu e prea lung?ma intreaba deodata.

-Nu stiu, m-am obisnuit cu el asa. In timp ce-i raspund o idee imi incolteste in cap. Mergem?

Da din cap ca da, dar nu inainte sa-mi zdrobeasca din nou gura. Ma ridica din bratele lui si sunt nevoita sa-mi dau capul mult pe spate, pentru a-l privii in ochi. Imi zambeste tandru si-mi depune un sarut cast pe frunte. Asteapta rabdator sa-mi strang parul intr-o coada si apoi ma apuca iar de mana. Gestul simplu imi provoaca placere si imi aduce un suras pe fata. Nevoia de a topaii langa el e aproape de neoprit si chicotesc infundat. Isi arcuieste intrebator o spranceana si imi musc buza de jos pentru a oprii sunetul copilaresc ce sta sa iasa din nou pe gura.

-Nu-ti mai musca buza ca te sarut din nou si spune-mi de ce razi!

-Mai bine iti arat. Fara sa stau mult pe ganduri, topai pe langa el fara sa-i dau drumul la mana. Nu ma opresc decat atunci cand simt ca raman fara aer si el rade cu lacrimi.

Ma prinde in brate si uitandu-se adanc in ochii mei, sopteste:

-Ochii tai iar au nuanta aia superba. Daca te face fericita mai stam aici sa sari. Eu nu ma grabesc.

Tandretea si blandetea din vocea lui aproape ma termina. Un strain. Lacrimile se lupta sa iasa si cu fac un efort colosal sa nu stric magia momentului.

Ma ridic pe varfuri si incerc sa ajung la buzele delicioase. Zambeste fericit si ma ridica in brate ca apoi sa ma invarta nebuneste. Rad si tip ascutit precum fetitele mici. Dupa ce ma ametit bine, ma lasa jos strans lipita de el, pana imi revin.