Încătușați

2

Aerul mi-a părăsit gura cu putere când am înțeles că jeep-ul se apropia cu viteză de bar sau cel puțin, speram să treacă mai departe pe drum. Astăzi însă, nu era ziua mea norocoasă, căci într-un minut deja era mult prea aproape și a frânat cu putere.

Am sărit de pe loc și m-am dat câțiva pași în spate, trăgând o sperietură demnă de pozat și pus în ramă. Oricine ar conduce, se vede că a luat carnetul pe ouă de găină. Mai devreme mi-a pictat pe haine cu zăpadă murdară, acum era să intre în mine. Nu pot să mă întreb ce mai urmează, dar sunt sigură că vreau să-mi încerc pumnul în moaca lui sau ei.

Oricine a condus, nu se arăta dornic să coboare, așa că m-am urnit din loc. Aveam să-i dau o lecție. Cine se credea să mă facă pe mine afiș?

M-am dus lângă geamul său și am început să bat. După trei ciocănituri, geamul s-a lăsat în jos, lăsând tot fumul să iasă dens afară. Am început să tușesc, mijindu-mi ochii. Făcea baie în fum sau ce dracu?

Am înmărmurit pe loc când am distins chipul făptașului. Era chiar individul de acum câteva seri, în carne și oase.

— Nu te-a învățat nimeni că nu trebuie să mergi cu viteză pe zăpadă? am tunat, de-a dreptul furioasă.

Mi-a făcut semn cu mâna să mă dau și m-am ferit când ușa s-a deschis. Și-a pus paltonul pe umeri, scrutându-mă din cap până în picioare cu privirea. Chipul îi era sumbru, fără să denote vreo trăire.

— Și pe deasupra, era să dai peste mine.

A pufnit și m-a ocolit, dând să plece.

M-am repezit după el și l-am prins de palton, dar și-a continuat mersul și am rămas cu el în mână. A intrat în bar, lăsându-mă cu paltonul său afară. Stai, ce?

Am luat-o după el, hotărâtă să i-l arunc în ochi. Cine era el să se comporte așa cu mine?

Corpul meu s-a înfiorat din cauza schimbului brusc de temperatură. Speram să nu răcesc, căci îmi doream cu ardoare să cânt și de ziua mea. Ocazie ca asta nu se ivea tot timpul și trebuia să profit de ziua aia nefolositoare.

L-am ochit la una dintre mese și m-am grăbit să ajung mai repede acolo. Butona telefonul cu așa patos încât nici nu a realizat că m-am înființat lângă el. I-am aruncat paltonul pe masă și m-am întors să plec.

Brusc, încheietura mi-a fost captură și corpul tras în spate. Am scrâșnit din dinți, întorcându-mi capul spre el. Telefonul zăcea pe masă, cu ecranul aprins, doar că ochii lui săpau prin mine.

M-am încruntat și eu, trăgându-mi mâna, dar fără rezultat. Era înlănțuită și cu mare forță, făcându-mă să scrâșnesc dur din dinți. Atât de dur, încât începea să mă doară.

— Dă-mi drumul sau jur că te pocnesc, am tunat.

Mina sa inexpresivă rămăsese la fel. Glaciară și neomenească.

Mi-am ridicat cealalată mâna, vrând să-l las fără măsele, dar mi-a prins-o îndată cu mâna sa liberă. Ei drăcie!

— Îl chem pe Axel și o să ai probleme serioase, am încercat apoi.

Acesta a ridicat din umeri și s-a ridicat de pe scaun. M-am uitat după prietenul meu, dar nu se întrezărea pe nicăieri. Minunat moment să lipsească, mi-am spus în gând.

Mi-a făcut vânt pe scaunul din fața lui și mi-am frecat încheietura. Durea și speram din tot sufletul să nu rămână vreun semn.

— Ești un idiot, am sfârșit cu o voce înceată.