♡Legile Dragostei♡

Capitol I

Buna!Numele meu este Lapis-Chan.Poate,dupa nume,va-ți dat seama ca provin din capitala Japoniei:Tokyo.
  Părul meu e de un brunet deschis ,iar ochii mei sunt negrii ca taciunea.Spre deosebire de oamenii din neamul meu,eu arăt mai mult ca o americancă decât o fată japoneză și de aceia am fost mereu neacceptată de cei din jurul meu.Povestea mea a început acum 18 ani,într-un spital micuț de la periferia capitalei.În timpul nașterii mele,un atac terorist a avut loc în acel spital.Totuși,eu am reușit să mă nasc,dar din păcate,mama m-a abandonat pe scările spitalului.Am fost luată mai apoi de o doamnă,care m-a găsit plângând și am fost transportată  la un orfelinat,unde am copilărit până la frageda vârstă de 5 ani.Într-o zi,un bărbat bătrân m-a luat și m-a dus la o casă mică și dărăpănată.M-a crescut până la vârsta de 8 ani si din păcate,murise.Eu am fost dusă la alt orfelinat din Tokyo.Acolo am crescut pana la vârsta de 15 ani, până când am fost adoptată de un pedofil.M-a abuzat fizic,cât și psihic în fiecare zi,ignorând plânsetele și strigătele mele,până când mă lăsase gravidă.Mă părăsise pe o stradă,unde un alt agresor mi-a omorât sufletul pe care îl purtam de aproape trei săptămâni.Mă lăsase în stradă ,goala pe -8 C°.M-am refugiat într-un spital părăsit până acum. ************************************
Astăzi este o zi mare pentru mine. .Este ziua în care mă voi angaja.
Sunt îmbrăcată într-o rochie de vară găsită pe marginea străzii.Și în picioare niște balerini găsiți în spitalul care până acum îmi era casă.Ajung la cafenea și la ușă mă aștepta un bărbat fermecător.Are un păr negru ca tăciunele,ochii verzi asemenea jadului și un corp bine făcut.Pe uniforma lui scria cu litere înclinate și îngroșate:Jacob Blake. Lângă el stătea sprijinită de umărul tipului,o fată blondă,cu ochii de un căprui spălăcit.Pe buzele ei imense, avea aplicat o tonă de ruj roșu intens.Pe genele ei false erau aplicate mai multe straturi de mascara.Iar pe pleoapele ochilor era fard de un violet intens,acoperite cu sclipici roz.Era o fată slabă,cu sanii mult prea mari pentru o fată ca ea.Presupun că și-a pus implanturi.Ea era îmbrăcată cu o fustă mulată și neagră,care nu-i acoperea nici jumătate din fundul ei micuț și bombat și un crop-top negru,până la buric.
Fata se apropie de el si îl sărută pasional pe buzele lui perfecte.Mă mișc,până când distanța dintre mine si de ușa cafenelei era de un metru.Bărbatul bine făcut rupe sărutul,privindu-mă intens în ochii mei albaștri.Iși aranjă părul și se apropia cu pași mărunți spre mine.
-Lapis-Chan,să presupun?rostește el ca o întrebare la care deja știa răspunsul,dar din obișnuință dau din cap în semn că da.
-Eu sunt Jacob Blake,proprietarul acestei cafenele.zice el simplu,întinzând mâna spre mine

-Încântată de cunoștință!spun și îi scutur mâna
Fata de lângă el,posibil iubita lui ,aproape era să explodeze,roșie la față,ținându-și respirația,pentru a nu face o criză de nervi
-Iubire!Sărută-mă!spune ea cu o voce pițigăiată de pițipoancă
Bărbatul se întoarce și o sărută nervos pe blondă.
Rupe repede sărutul și pe buze îi apare un zâmbet fermecător.
-Uite,hai să te conduc.spune el în timp ce-mi deschide ușa, făcându-mi semn să intru
În timp ce mergeam spre ușă, blondă îmi șoptește enervată:
-Nu te băga între mine și iubitul meu sau ai s-o pățești!
Aleg să nu o bag în seamă și îi  zâmbesc bărbatului care îmi ținea ușa.După ce am intrat,l-am auzit pe Jacob șoptindu-i blondei,pe care am înțeles că o cheamă Jessica:
-Intra și tu,curvo!Și dacă mai spui ceva o să vezi ce o să primești....întrerupe fraza și blonda înghite în sec,știind deja ce va primi
Intră cu capul în jos,iar pe chipul ei bronzat i se prelinge o lacrimă, urmată de alta.Când a treia lacrimă vrea să se prelingă,ea își mușcă buza pentru a arăta că e puternică.
-Tu vei lucra ca chelneriță.Aici este uniforma ta.îmi zice el,arătând spre o fustă neagră destul de scurtă,o cămașă de un alb imaculat care avea un decolteu considerabil și un șorț negru,pe care scria denumirea cafenelei.
-Vestiarul e încolo.spune el și arată cu degetul spre o ușă,pe care scria cu litere mari:,,VESTIAR".Dau ușor din cap și mă îndrept spre ușă cu uniforma în mâna.
Mă așez pe scaunul lung de lemn, pe care erau așternute mai multe teancuri de haine de toate culorile.Presupun că sunt ale angajaților.Probez fusta și îmi dau seama că toți bărbații se vor uita la mine,pentru că fusta îmi ajunge până după fund.Cămașa mi-e bună ,dacă nu iei în considerare decolteul ce îmi arată sânii mari.Îmi pun șorțul și părăsesc vestiarul,plecând în sala cu mese.
Jacob mă aștepta la o masă mai retrasă pentru a vorbi.Îmi cade creionul din buzunarul șorțului,dar când mă aplec să-l ridic,fusta se ridică,scoțând la iveală fundul meu perfect.Iau de pe jos creionul ăsta nenorocit în mâna și mă ridic roșie la față.Observ că toți bărbații prezenți erau cu ochii spre mine.Îmi duc stânjenită mâna după ceafă și merg printre mesele amenajate pentru a ajunge cu succes la Jacob.Mergând spre masa la care proprietarul mă aștepta,cineva m-a plesnit peste fund cu putere.Îmi întorc capul și văd un băiat râzând cu prietenii lui.Observând că m-am întors se întoarce și îmi face cu ochiul,eu întorcându-i o privire urâtă.Continui să merg spre masa la care se afla domnul Blake.Mă așez pe scaunul din fața lui și îmi îndrept privirea spre el.
-Esti angajată!îmi spune el zâmbind
-Mă bucur că vom avea o asa fată drăguță la cafenea.continuă el ridicându-se de pe scaun
Îmi dă mâna pentru a mă ajuta să mă ridic,arătându-mi că este un gentelman.Îi apuc mâna și mă ridic atent,verificând dacă fusta mea nu s-a ridicat.Îmi întorc privirea spre el și îi zâmbesc jucăuș,el întorcându-mi gestul.Se apropie cu pași mărunți spre mine,până când pot să-i simt respirația pe fața mea albă ca laptele.Se apropie de mine și............. .

Va continua.....
______________
Îmi pare rău guys,pentru cei care le place cartea aceasta,dar am hotărât să rescriem cartea si să schimbăm cu totul povestea.Daca în prima poveste se vorbește despre o fată cu viața roz,aceasta poveste va fii despre o fată care a trecut prin încercările vieții.Cam atât pe ziua de azi. See ya'later.
(Aici pe Faza Eve)
Eu nu scriu cartea,eu doar editez ce scrie Evelina.Uneori o să vedeți și părți scrise de mine,dar nu garantez că vor apărea des.Deci,mâine va apărea un  capitol nou.În fiecare zi va apărea câte un capitol nou.Ne vedem mai târziu!Vă pup:*
(Aici pe fază Loren,a.k.a editoarea capitolelor)