Lupta pentru victorie : Revanșa

Capitolul 2

— Cum adică a dispărut? Întrebe cu stupoare privind îngrozită la cei doi din fata mea.

Cristhen a dispărut. Nu-mi vine sa cred , cum s-a putut întâmpla asta?

— Pur și simplu tot a dispărut Jasmin, tot, absolut tot! Spune cu glasul spart.

Ies val vârtej din apartament, bătând cu putere in usa apartamentului lui Xander.

— Ce naiba vreți? Întreabă deschizând usa, fiind nervos și somnoros.

Ma observa , privindu-ma cu ochii cât cepele.

— N-am timp de asta Xander, unde e Cristhen? Întreb cât pot de calma.

—. A dispărut , spune repede cu jumate de gura.

— Ma vei ajuta sa-l găsesc, idiot cu picioare, dacă voi n-ați fost in stare, spun suparata.

— L-am căutat peste tot Jas, peste tot, nu e nicăieri! Se rasteste trecându-și mâna prin par nervos. Nu am dat de el nicăieri.

— Eu am putut sa ma trezesc, îl vom găsi! Spun insistenta.

Acesta doar ma priveste, oftând. Ma ia strâns in brațe, pupandu-ma pe frunte.

— Ma bucur ca te-ai trezit Jasmin, da și eu sunt bine, spune teatral. Așteaptă puțin sa ma îmbrac și mergem pana la gasca, oftează.

Ii fac semn ca ma duc la mine in apartament , pentru a ma schimba și eu. Nu-mi pasa cum sau ce trebuie sa fac, îl voi găsi pe Cristhen și-l voi salva dacă este nevoie de asta.

Ma îmbrac repede in haine cât mai elastice și comode. Nu face efort, inima ta a slăbit prea mult. Dacă e nevoie escaladez și un munte doar sa-l găsesc pe Cristhen viu și nevătămat.

***

— Am ajuns, spune parcând mașina.

Ma uit pe geam, văzând ca nu suntem in același loc ca atunci când am venit la ei ultima oară. Blocul asta chiar e cât de cât okey, pe exterior cel puțin.

Intram , luand liftul.

— Aaa, la cât? Întreb cu mâinile pe butoane.

— Sub butonul de subsol mai e un buton, pe ăla, spune.

Rămân perplex, ca mai apoi sa fac ce spune. Ajungem intr-o încăpere întunecată. Acesta scoate mai multe chei, ca mai apoi sa descuie o usa și sa intram, dând de multă lumina.

— Te-ai trezit!

Peste mine se arunca o persoana , aproape dărâmându-ma.

— Stai dracu ca de bea am ieșit din spital, tip surprinsă.

Aceasta doar rade, dându-mi seama ca e Emma.

Ii salut și ma saluta. Începe sa vorbim despre diverse, ca mai apoi sa ma uit la ei serios.

— N-am venit aici sa vorbim, spun cu un ton ușor prea rece. Vreau sa ma ajutați sa-l găsesc pe Cristhen, spun.

— Jas, e degeaba, spune Cristina. L-am căutat pana acum câteva luni in continu, spune trista.

— Nu-mi pasa, îl voi caută și in gura de șarpe dacă e nevoie, trebuie sa-l găsesc. Am venit aici sa va cer ajutorul pentru ca este și prietenul vostru, dar pot lucra pe cont propriu foarte bine, spun mârâind.

— Tu iar?

Vocea Lolei se aude abea intrata in încăpere. O privesc puțin și rămân ușor uimita. Nu mai are hainele foarte mici, ba chiar nici culori stridente, iar parul ii e brunet, fără prea mult macheaj.

— Ai lăsat înfățișarea de păpușa gonflabila la usa? Întreb ușor amuzata.

— Ha ha ha, oameni se mai schimba Rogers, nu rămân la fel!

Are dreptate, n-am de ce sa ma aștept ca oameni ăștia sa ma ajute.

— Te vom ajuta!

Ma uit inspre sursa vocii și-mi dau seama ca e Dom , doar ca și el s-a schimbat. Are aceasi înfățișare, doar ca mult mai intunecata. Ochii ii sunt goi și reci, hainele sunt negre, zici ca poarta doliu, iar vocea i s-a îngroșat foarte mult.

— Vad ca oameni se schimba, murmur mirata.

Acesta doar își da ușor ochii peste cap și ma ia ușor in brațe. Nu ma așteptăm la asta.

— Bine ai venit printre cei vii, Jasmin, spune la urechea mea transmițându-mi fiori.

Doar ii zâmbesc, ca mai apoi sa îmi simt buzunarul cum bâzâie. Pe ecran apare "MAMA" și ma face puțin sa ma gândesc dacă sa răspund sau nu, totuși, nu pot s-o îngrijorez chiar atât de repede.

— Da?

— Jasmin, am o problema, spune mai mult soptit. Am fost la magazin și am tot avut impresia ca sunt urmărită, iar de când am ajuns acasă, a parcat o mașina neagră și dubioasa in fata casei și nu mai pleacă. Nimeni nu iese din ea și îmi e foarte frica, spune smiorcăita, dând semne ca va începe sa plângă.

— La dracu, vin imediat, du-te la mine-n camera și încuie usa, apoi ascunde-te in dulap. Ii ordon mai mult ființei care mi-a dat viața.

Închid repede apelul ca mai apoi sa ma fâstâcesc de colo colo apoi sa îl asalt pe Xander.

— Trebuie sa ajungem de urgentă la mama acasă! Ii spun repede.

— Ce s-a întâmplat?

Ii povestesc repede ce mi-a zis mama, ca mai apoi sa ma panichez mai tare.

— Hei, calmează-te , spune Xander încercând sa ma calmeze dar nu reușește.

— Suna-l pe Lucian, am nevoie de ajutorul lui.

— Venim și noi! Spune Julian.

***

— Mama?

Urc repede scările ajungând in camera mea care e descuiataz. Intru panicata, văzând ca nu e nimic acolo, dar mai apoi aud niște țipete înfundate.
Ma duc repede spre sursa zgomotului și ajung in dreptul baii. Încerc s-o descui da e încuiată. Încerc s-o dărâm dar n-am forța necesară. Dom apare imediat lângă mine, ajutându-ma și spărgând usa.

O găsesc pe mama pe jos, legată și tăiată pe corp, cu ochii roșii de plans.
Las frâu liber lacrimilor care sunt o combinație între frica , nervi și dezamagire. Sunt dezamagita de mine ca n-am putut sa previn asta. Dar nu vor scapă. Cei care au făcut asta vor plăti cu vârf și îndesat, chiar dacă e nevoie sa-mi patez mâinile de sânge pentru asta.