romanițe

01;

ploaie violet

m-am pomenit, fără să vreau,
în furtună
– nu, în ploaie –
într-o ploaie limpede, violet
şi-am crezut cumva că-i vis
că am muşcat din vânt cu dinții
dar rafalele m-au înghițit.

și ploua violet, cu stropi mari,
şuvoaie de petale de liliac
iar parcă şi aerul era ploaie
şi stele, şi praf
şi iubire
buchete, buchete de zăpadă...

patetică era infuzia de lumină
care, calmă, îmi răscolea străfundurile
şi ele, acum, violet
prin care vâsleam ca un luntraş într-o tăcere venețiană
despicând cu nesaț apele sufletului
meu
şi inspirând, îmbătată
în nevoia amarnică de fum.

m-am pomenit, fără să vreau,
în furtună
– nu, în ploaie –
într-o ploaie limpede, violet...

22|nov|2018