Minte din sticlă

Prefata

Nu ma gandisemn niciodata la faptul ca viata mea poate lua o intorsatura drastica, in bine sau in rau, pana cand toata lumea si-a dat seama ca gandirea mea e tulburata, cu mult mai diferita decat gandirea altora, si ca realitatea mea, e diferita fata de realitatea altora. Realitatea mea falsa. Are logica? Pentru un om bolnav mintal, da, chiar are.

Gandirea imi afecteaza in bine sau in rau toata realitatea, iar cum gandirea mea e tulburata, defecta, cum vreti sa ii spuneti, asa e si viziunea mea. Asa sunt si faptele mele, vorbele mele, asa e viata mea.

Schizofrenie. Am o boala numita schizofrenie, defapt, este un grup de boli mintale. Si ca sa intelegeti cu ce ma confrunt eu de la 15 ani, va dau o definitie mai exacta:

Schizofrenia, sinonimă cu Dementia praecox, este o denumire a unui grup de boli mintale. Caracteristică este apariția unor manifestări psihopatologice majore, cum sunt halucinatile, deliruri, tulburări formale de gândire, tulburări afective, tulburări de comportament, dezorganizarea personalitatii .

Dar m-am obisnuit. Toata lumea poate sa se obisnuiasca, cu orice.

Dar, in caz ca nu stiati, daca un om are o boala, un defect, un punct slab, nu se poate dezvolta din acel punct de vedere, se poate dezvolta cu mult mai mult fata de o persoana normala dintr-un alt punct de vedere.

Un exemplu, oamenii orbi. Nu vad, dar se pot orienta mult mai bine decat altii.

Sau, oamenii care au boli precum schizofrenia, tind sa se dezvolte din punct de vedere artistic. Arta, ma ajuta cel mai mult, cel putin pe mine. E un fel de loc in care ma refugiez eu mai mereu ca sa ma simt in siguranta, sa ma simt.. fericita. Si asa, nu o sa las niciodata o boala sa puna stapanire pe mine si sa ma distruga, sa imi distruga viitorul, sa imi distruga viata.

E drept ca viata ma loveste sub centura mai mereu. Pe langa boala, cand aveam 2 ani, parintii mei m-au lasat pe mine si pe fratele meu de 11 ani in grija matusii noastre, iar ei au plecat, si de atunci nu s-a mai auzit nimic de ei. Iar ei, presupun, ca nu au mai auzit nimic de noi. Nici macar nu se intereseaza sa afle daca suntem bine, cum o ducem, ei nici macar nu stiu ca am o boala.

Dar, toate care mi se intampla, nu sunt motive de sinucidere. Sinuciderea nu pune capat schimbarilor din viata din ce in ce mai proaste, sinuciderea elimina schimbarile de viata din ce in ce mai bune.

Motto-ul meu in viata, cel mai bun motto. Motto-ul care ma va ajuta mereu si ma va tine vie.

Vie..

Dar nu vie in acel sens al cuvantului.. Momentan, nu prea cred ca traiesc cu adevarat. Nu am prieteni, nu iubesc, nu actionez. As putea minti, sa spun ca imi place asa, ca si cum ar fi asa.

Ca si cum.. Chiar ar fi asa.