November Fox

CAPITOLUL I

Cântecul mierlelor se auzea la fel de melodios ca in fiecare dimineață. Însă sunetele erau din ce in ce mai triste o data cu venirea toamnei. O dată cu ivirea zorilor, November deschise larg ochii si sari din pat in doua picioare.
Stomacul ii urla de foame si era pregătită să meargă la vânătoare.
Își trecu mâinile prin parul creț si roșcat ca flacăra, iar apoi isi preschimbă ochii căprui, în niste ochi rosii, ochii de kitsune. Se privi in oglinda si știa că mai trebuie sa treaca doar un sezon pana ce ii vor crește cozile si se va putea preschimba în totalitate. November își puse pe ea pelerină pentru vânătoare si isi acoperi parul umflat cu gluga de culoare verde.
Coborî in graba scările de lemn ale colibei si trecu pe lângă mama sa, care pregătea o licuare. Mariku si November locuiau singure, soțul mamei sale murise într-o bătălie cu lupii sudisti, chiar înainte ca fiica lor sa se nască. De atunci Mariku nu mai ieșise din colibă, refuză să se hrănească cu carne la fel cum ar trebui sa o faca orice kitsune si o trimitea mereu pe November sa ii adune tot felul de plante din care își făcea licori pentru a supraviețui, poate ca pentru o altă kitsune ar fi fost ciudat sa faca toate aceste lucruri, dar Mariku era diferită. Era singura kitsune cu parul negru. Diferită de toti ceilalți, care aveau ochii negrii sau verzi, cu parul roșcat și față albă ca laptele, uneori pătată de pistrui rozali.

- Mama! După ce vin de la vânătoare, vrei sa iti aduc niste frunze de coada dracului, data trecuta am adus cam putine. De cand a inceput sezonul de vânătoare, s-au uscat frunzele si e foarte dificil sa mai gasesc plante bune.

- Nu am nevoie, imi ajung cele care sunt. Ai grija November, nu toate caprioarele sunt blânde. Mult noroc sa aveti pofta!

Femeia cu parul negru se apropie de fiica sa si o sărută încet pe frunte, iar apoi ii așează gluga in cap, încât să nu i se vada parul încurcat.

November iesi din colibă si se lovi direct de aerul de toamnă de afara, iar apoi de privirea lui Jonathan. Cu ochii săi mari si verzi, o fixa din priviri pe fata care era mai mare cu un an decat el. O privea la fel de sincer si placut ca in prima zi in care o văzuse. Însă November nu il privea mai mult decât ca amicul sau de vânătoare, nu ar fi putut sa aiba sentimente pentru un băiat care era mai mic cu un sezon fata de ea. Jonathan mai avea doi ani pana la varsta majoratului, iar November simțea cum se apropie tot mai mult anul ei de glorie. Aștepta cu nerăbdare să afle cate cozi are. Deoarece o kitsune, cu cat are mai multe cozi, cu atât este mai puternică, iar maximul lor este de 9. Rar se întâlneau kitsune cu 8 sau 9 cozi, cei mai mulți aveau 6 si doar 3 din satul lor aveau 7 cozi.

- Ce faci pui de vulpe? Spune Jonathan cu un rânjet pana la urechi.

- Sunt pregatita sa pap o căprioară. Tu?

- Sunt pregătit să te urmez. Jonathan ii face cu ochiul, iar apoi, intelegandu-se din priviri o luară la goană prin desisul de copaci.

Natura era tot mai uscată in jurul lor, pentru oamenii de la orașe ar fi fost stupid de usor sa faca frunzele sa fosneasca, însă pentru cei doi roșcati, era atat de simplu sa nu scoată niciun sunet de parca ar fi călcat pe saltele umplute cu pene si bureti.  Caprioarele nici macar nu știau ce le așteaptă.
November simti mirosul lor in spre sud. Alergau tot mai repede. Urcau catre creasta abruptă a dealului. Cei doi simțeau ca prada e mare, cel mai probabil un cerb. Cu cat se țineau mai mult dupa mirosul mancarii, cu atât se apropiau mai tare de sud.

Jonathan se opri brusc si o prinse de mana pe November, care paru foarte furioasă fiindca a fost oprită din alergat.

- Nov! Ne apropiem prea mult de sud, deja suntem pe domeniul lupilor.

- Stai linistit frate! Mâncăm repede, nici nu vor observa ca am trecut pe aici.

- Dar este interzis, sti ce s-a intamplat cand ne-am dus în orașul oamenilor, mama m-a pedepsit o lună întreagă.

November a bufnit in ras.

- Spune multumesc ca nu a aflat Aku. Te-a pedepsit mama ta, nu șeful tribului.

- Si daca de data asta va afla Aku?

- Nu o sa afle, hai Jonny, nu mai fi papă lapte.

Pe fata lui Jonathan apăru o urma de dezamăgire, începu să o ia la fugă pe urmele caprioarei. Stia ca nu e bine ce face, dar voia să îi demonstreze o data pentru totdeauna lui November ca e bărbat. Nu voia să îl mai trateze ca pe un copil. Fata porni si ea pe urmele lui, iar atunci cand văzu o cărare coti pe ea. Sperând că este o scurtătură si ca va tine urma cerbului. Însă morosurile erau tot mai vagi si încurcate cu cat ianinta. O adevărată aiureală. Însă ea nu se opri, alerga tot mai tare si se afundă tot mai mult in bezna din Pădurea Întunecată. Mirosul lupilor părea sa fie tot mai aproape. Nu ar fi putut sa il strige pe Jonathan si nici nu se mai putea întoarce inapoi. Prezența lor fusese deja identificată, din spate se auzeau urlete puternice de lupi nervoși. Care mai mult ca sigur, erau indignați ca teritoriul lor fusese invadat de două creaturi ale focului.
La fel si Jonathan realizase absenta lui November, însă mirosul lupilor era destul de departe. Nu ii mai simțea prezența prietenei sale. Alarmandu-se, Jonathan se întoarse inapoi, incercând să dea de mirosul lui November. Care nu se mai simțea deloc, de parca ar fi plecat...Si l-a lasat acolo, singur si pierdut.
Jonathan încerca cu disperare să alunge toate acele gânduri, însă oricât ar fi încercat, mirosul lui November era de nerecunoscut. Jonathan începu să plângă, se simți trădat si alerga catre sat. Nu voia să creadă că November a plecat fără el, avea incredere orbeaste in ea. Cu cat se îndepărta mai mult de sud, cu atât începea să se simtă tot mai trădat.

Inima ii bătea tot mai tare, simțea că atat i-a fost. Stia ca lupii o vor găsi. Mergea haotic prin pădure și ii era teamă, il lasase singur pe Jonathan. Nu trebuia sa plece de langa el, de fapt nu ar fi trebuit să se îndrepte către sud. Fusese doar vina ei, era perfect conștientă că prietenul ei o sa o urmeze oriunde ar merge. Cu cat se pierdea mai mult in gânduri, cu atât era mai absentă. Însă ultimul pas ii fu fatal. Se rostogoli in râpă, simțind fiecare piatră dură care ii ataca corpul cu bestialitate si ii provoacă răni, iar apoi simti cum se izbește puternic cu fruntea de ceva tare si isi pierdu cunoștiința.