CALEA adevarata a IUBIRII

TIMPUL

Ganduri, ganduri razlete ii patrundeau mintea, amintiri din viata ei de pana atunci, flash-uri mai puternice sau mai slabe ii treceau prin fata ochilor. Toata viata ei fusese o cautare in iubire, pentru ea fericirea era iubirea asa cum pentru alte persoane fericirea inseamna altceva in functie de perceptia fiecaruia. Pentru unii: cariera, pentru altii puterea, unora fericire le aduc banii, altora fericirea le aduce familia, suntem o lume minunata dar fiecare in parte alege fericirea in modul sau de a privi viata. Si ajunsese la o concluzie: Ea acolo si atunci era fericita!

Se gandea la cum a inceput totul, fara sa isi planifice niciunul dintre ei ceea ce urma sa se intample, s-au intalnit pe o caldura de foc si au baut o cafea intr-un loc intim si linistit, la racoare. Erau doar ei si chelnerita care ii mai schimba ei scrumiera din cand in cand, au vorbit ore in sir de parca se reintalnisera dupa veacuri, a simtit pentru prima data ca fata de un om poate fi ea, fara ascunzisuri, fara masti, fara false pudori, fara sa ii fie teama de a fi judecata, fara sa incerce sa "dea din gene" ca sa il cucereasca, de fapt nici nu isi propusese asta, se gandea ca au nevoie amandoi de un prieten pentru ca erau singuri si le facea bine sa comunice impreuna, sa isi destainuie sufletul, sa vorbeasca despre trecut, pasiuni, sperante .

- Voi avea cateva zile de concediu si vreau sa merg la mare, departe de stres, sa stau pe un sezlong sa fac baie si sa ma relaxez. Vocea lui parca intrerupse discutia care curgea linistit si lent.

- Si? Ce te opreste, poti sa faci orice doresti daca iti propui asta.

- Da, cred ca o voi face, am nevoie sa ma simt liber cateva zile.

- Si eu iubesc marea, acolo parca toate durerile dispar si ador sa privesc rasaritul, sa il simt, sa ma contopesc cu cerul. Nu ador marea pentru distractiile litoralului ci pentru ceea ce inseamna marea in profunzimea ei.

Erau naturali, erau ei, se facuse tarziu dupa atatea ore de vorbit , el a condus-o acasa. Cand a pus capul pe perna sa adoarma a primit un mesaj de noapte buna de la el. Chipul i-a zambit si a adormit linistita. Era EL?

Ea zambea si acum la amintirea aceasta, soarele era pe cer rotund si puternic, ca un imparat care isi privea poporul si plaja a inceput sa forfoteasca de lume, muzica de la terase facea atmosfera sa para mai vesela iar ziua se anunta senina.

Se gandea daca el s-a trezit, cand linistea din jurul ei a fost sparta de sunetul telefonului:

- Buna dimineata C si multumesc pentru cafea, ce faci si unde te gasesc?

Ii venea sa raspunda ca a gasit-o deja dar parca o emotie innabusita a oprit-o:

- Sunt langa debarcader, am inchiriat sezlongurile, te astept (de-o viata era in gandul ei, nu... nu de o viata ci de mai multe)

- Ajung in cateva minute, ma opresc sa iau ceva de mancare pentru micul dejun

- Sunt aici, ne vedem curand!

L-a vazut de la distanta, in ochii ei era cel mai frumos barbat, il privea cu ochi de femeie indragostita, pentru ea era UNICUL. Timpul parca a zburat, s-au lasat mangaiati de soare, de valuri si de vibratia inimii lor, amandoi aveau temeri dar si sperante, amandoi erau nesiguri si incercau sa il cunoasca pe celalalt dincolo de aparente. Erau linistiti si relaxati, parca departe de lumea dezlantuita si agitata din jurul lor. Se tineau de mana si isi povesteau, traiau clipa prezenta cu intensitate.

Sa ai o inima deschisa implica mult curaj, curajul de a simti si de ati asuma riscul sa fii ranit, teama de suferinta ne face sa ne inchidem inimile cu lacate, le ferecam si inchidem accesul poate chiar oamenilor care merita, ne e teama de noi, ne e teama de oameni, ne e teama de suferinta si mai ales ne e teama de necunoscut. Daca am lasa ratiunea la o parte totul ar fi mult mai simplu, inima nu respecta reguli si cineva spunea(nu-mi amintesc in amalgamul de ganduri, cine... ) ca: "inima are ratiuni pe care mintea nu le cunoaste" . Cum alegem in viata? Cu ce anume? Cu inima sau cu mintea, mintea uneori ne poate pacali si pe noi dar inima nu minte niciodata...Ea incepea sa isi deschida inima desi temerile o sufocau.