Împotriva inimii

Capitolul 1

- Eu aș spune că încă funcționează, ai tăi cred că nu mai sunt de ceva timp de acord cu asta, dar prefer să-i ignor. Crede-mă, ești mult mai fericit atunci când începi să ignori lumea!

Și-a aruncat privirea spre fereastra mașinii, urmărind pietonii ce traversau strada în fața noastră.

- Divorțul te-a cam afectat, prietene!

- Normal! Încă o iubesc pe femeia aceea.

- Să iubești înseamnă să înșeli?

- Hai, nu fi obraznic! Dacă eram în locul mamei tale, îți lipeam buzele de mic, să nu mai fi atât de slobod la gură.

A încercat să detensioneze atmosferă încordată, făcându-mi semn să-mi continui drumul spre club. Era un fel a lui de a trece peste probleme, spunând câteva glume și în a nu lua totul prea în serios. Aveam impresia că nu era întreg la minte. Chiar și în cele mai tragice momente ale vieții sale, el nu lua lucrurile în serios. Destabiliza familia într-un mod anume. În momentele grele prin care trecusem, el era instabil și neserios, lăsând adesea răni asupra noastră.

- Este ceva ce nu pot schimba. Păcatul meu. Mi-l acum!

- Minunat. Unii membrii ai familiei nu au habar ce înseamnă asumare... printre care și...

- Da, da... știu, și tatăl meu. Știu!

- Înveți destul de repede, amice!

A glumit și a deschis portiera atunci când am oprit motorul și m-am întins după telefonul meu aruncat între scaunele noastre. Și-a aranjat părul des și grizonat în oglinda mașinii, ca apoi să o ia din loc, mergând țintă spre intrarea în clubul pe care îl deținea. Cu o facultate absolvită în Afaceri Internaționale și un master pe aproape, unchiul meu își urma visul, acela de a deține un club și anume: WILD. Fostul proprietar, adică Ian Browns, prin alianță bunicul meu și un fel de tată vitreg al unchiului meu, nu putea face o alegere mai bună în a lăsa pe mâna bărbatului carismatic și mândru afacerea lui de-o viață. Într-o tentă sălbatică, de neîmblânzit, exact cum bunicul meu l-a descris întreaga sa viață pe tatăl meu, clubul reprezenta un punct comun al generațiilor.

- Nu intri?

A strigat atunci când am împins portiera mașinii.

- Am zbor în trei ore, voi fi plecat timp de o săptămână. Trebuie să merg să mă pregătesc. Voi rămâne fără ce am eu mai de preț dacă nu merg să-mi iau la revedere de la ai mei.

- Mașina ta?

El a râs amuzat și a făcut câțiva pași spre mine. Departe de a avea vârsta de 50 de ani, cu atitudinea lui hazlie și caraghioasă, Oliver era un bun aliat în tot ceea ce însemna distracție și o viață libertină. Concluzionând ideea ca tocmai din vina alegerii a tot ceea ce înseamnă libertate, unchiul meu a rămas singur și fără mulți bani în contul său generos, încă nu putea să stea departe de iubirea lui de-o viață: independența.

- Am crescut, amice! Nu sunt Vanessa. Încă nu mă rog de tata să-mi împrumute cheile mașinii. Înțelegi?

I-am făcut din ochi, ca el să se apropie de mine pe capota mașinii.

- O familie de piloți...

- Și arhitecți...

- Și vagabonzi...

Am râs și el mi s-a alăturat, știind amândoi despre cine vorbea. Frații mei mai mici.

- Vanessa este totuși o excepție.