Pe parcursul copilăriei mele am înţeles multe lucruri despre mine,dar care uneori le uitam.Unul dintre lucrurile acestea era că sunt un mic distrus pe cale de a distruge tot pe o distantă sau rază de 2 metri faţă de mine.Nimic nu rezista mai mult de 1 zi în mâinile mele.Unele nu se stricau din cauza mea,pur și simplu nu mai mergeau.Așa ajungem la al doilea lucru care era ghinionul,nu pot spune că am fost scăpat de el acum...deoarece tot mai mișcă ceva prin mine.Cu comportamentul nu eram cel mai bun dar nici cel mai rău,acum pot spune că sunt bun odată ce ignor tot ce e în jurul meu de parcă sunt teleghidat.
Chestia asta cu distrugea nu era cine știe ce,s-a mai remediat când nu am mai avut chef de nimic și nimeni,care să apară dintr-o dată în viaţa mea.Așa începe capitolul următor.
