The Book Without Name

1

Capitolul I

Deschide ochii ușor, ploapele ei grele ca de ciment se inchid brutal, infofolita în patura ei de safir ca si cum sa nu poata scapa deschide gura usor si zice cu un ton de monotonie:

- Inca o zi. Dintr-o data, furtuna ii deranjeaza gandurile cu tunetele si fulgerele ei. Se uita pe geam admirand cerul care se intuneca pe secunda ce trece.Se ridica din pat lent simtindu-si corpul foarte greu ca si cum ar fi iesit dupa cateva ore dintr-o cada plina cu apa.Isi freaca ochii cu blandete maraind inocent, incercand sa se trezeasca.Se duce la geam tarsaindu-si picioarele de parchetul ce scartaie usor la fiecare pas, cu ochii jumatate închiși se uita cum vantul spulbera în haos frunzele proaspat cazute de toamna, furtuna naravas ca o suta de cai de lupta aproape ce deschide geamul.Nu se simtea in apele ei deloc, se simtea parca departe de adevar.

Abia apucam sa pun mana in dreptul lui cand afara observ un om ce poarta un hanorac gri cu tenesi negrii de sport. Tinand mâinile în buzunar se misca incet parca fluierand, fata lui nu putea fi vazuta.

Imi frec din nou ochii si observ ca statea langa un copac mare gros si foarte batran, cu crengile uscate si fragile. Ma uit in jos nepasatoare obervand ca ma nelinisteste zgomotul facut de picaturile care picau jos pe asfaltul ud si rece ca un suflet gol. Dau sa plec de langa geam cand dintr-o data, o cioara se izbeste violent de geam, ochii ei iesind din orbite facandu-se una cu sticla termopan. Sangele se prelinge usor in jos pe el, auzindu-se pe fundal un ras maniac, oare era doar in mintea mea? Imi pun pana la ochii instant, ii deschid usor si vad acea figura in hanorac, parca scoasa dintr-o carte horror japoneza cum sta chiar sub geamul meu privind cu ce pare ar fi un zambet. Alerg catre baie in graba vomitand si incepand sa plang de frica. Ma gandeam daca voi ajunge la fel ca acea cioara, ma gandeam daca e vreo farsa facuta de un om idiot sau daca aceasta va fi ultima mea dimineata. Ma spal pe dinti repede, ma sterg si alerg catre usa de la intrare sa o incui cat mai repede. Inima imi batea foarte rapid parca vrand sa iasa din piept. Lacrimi inocente se scurg din ochii mei ca picaturile dulci stoarse dintr-o capsuna.

Cand sa intoarca cheia in usa se aud batai de 3 ori "knock knock knock" pauza 10 secunde fix iar dupa din nou, parca mai accentuat parca mai vicios, 3 batai tot timpul 3. Fata mi se face alba ca varul. La urmatoarele 3 ciocanituri ca un baros ce loveste o nuca, usa aproape ca cedeaza. O voce ce pare ca a unui adolescent sparge sunetul ploii si linistii.

- Buna dimineata!

Ma uit pe cheia usii la el si intreb cu o usoara frica in voce aproape soptind.

- Cu ce te pot ajuta? Tremur toata si incui usa fara sa mai stau pe ganduri. Bataile inimii se mai diminueaza incepand sa ma calmez odata ce am auzit vocea unui adolescent.

"Cred ca este doar neajutorat si vrea o lingura de zahar sau ceva. Nu cred ca mi-ar face rau ...Cu ce motiv? O fi vreun criminal? Nici macar nu am citit ziarul de dimineata. Poate fi oricine"gandind eu asteptand sa raspunda.

Fulgera si ranjetul lui larg se vede pentru cateva secunde.

- In trecere sa salut noii mei vecini -ahihihi -scapa el un ras ciudat parca dintr-o alta lume.

-Ce e cu fata aia? Intreaba el de parca ar putea vedea chipul de inger prin usa.

-Ploua destul de mult, nu vei fi o vecina buna sa ma lasi sa imi usuc haina? Intreaba el parca simtind frica prin care trece in aceste momente de groaza.

-Uh. Desigur, poti intra. Spune ea incercand sa-si invinga frica. Descui usa si il las sa intre. Uitasem sa imi sterg lacrimile putin uscate de pe fata mea. Ma uit la chipul lui suspicios si ma intreb daca nu cumva o sa ma omoare. Astept sa intre, holbandu-ma in ochii lui. Privirea lui imi absorbea toata atentia.

- In sfasit cineva care imi deschide usa, spune el imediat dandu-si hanoracul jos lasand la iveala un corp destul de muscolos si plin cu tatuaje, cel mai proemiment fiind cel de pe piept al unui sarpe ce isi mananca propria coada. Isi pune pe calorfier hanorcaul parca la el acasa.

-Oh, da, ce nepotliticos! Numele meu este, -uh-stand el pe ganduri parca sa inventeze unul pe loc Askin.Ochii lui erau galbeni cu o tenta de albastru in retina neagra, parul lui lung aproape ca ajunge pe podea, umed din el iesind foarte multa apa.

-Incantata.Ma numesc Aurora. Ma duc la baie imediat si ii aduc un prosop foarte mare si bun care absorbe apa ca un burete.

-Poftim.Ai mancat ceva de dimineata? In tot acest timp simt ca ceva ma deranjeaza la el dar nu stiu ce. Probabil ca iti e foame- Spun dupa un scurt timp. Ma tot uit in ochii lui. "Nu am mai vazut niciodata lentile asa frumoase. Nu as crede daca astia sunt ochii lui adevarati. Daca da, as crede ca nu este om".

Ia prosopul din mana ei si se sterge incet pe tot corpul dupa care da de doua ori din cap prospul facanduse negru de par, il arunca pe podea dupa care se tranteste total dezbracat pe canapea,

-Draguta casa spunand de parca s-ar fi mutat aici

-H-Hei!! Pune ceva pe tine! spun incruntandu-ma si rosind ca un trandafir rosu de toamna.

- Hainele mele sunt indisponibile daca vrei ma pot acoperi cu tine spune el putin increzut si razand infundat jucandu-se cu picioarele prin aer.

-Te rog frumos sa pleci imediat! Nu accept asa ceva in casa mea! Spun autoritar plasandu-ma putin in fata spre el. Afara continua sa ploua cu fulgere si tunete.

Ploaia pare sa nu se mai sfarsesca si fara ca ea sa isi dea seama deja aproape ca apa ajunge in dreptul geamurilor, tuna si fulgera ca o bestie turbata fulgerele stralucind a verde de smarald hipnotizant. Barbatul ii face semn cu sprancenele afara

-Ai o barca? Intreaba el razand

-Eh?! C-Cum se poate asa ceva?! Ma uit speriata pe geam fiind foarte atenta. Raman cu gura cascata de uimire. Dar au plouat doar 2 ore cum e posibil? Ma uit la el si vad ca a disparut. Frica incepe sa intre in corpul meu ca un om in altarul unui zeu.

Ma uit speriata pe geam in timp ce un fulger aproape ca loveste fereastra pentru cateva secunde il vad pe barbatul misterios de mai devreme mergand pe apa, dupa care dispare si cu fiecare fulger in apa se poate vedea o femeie cu parul lung negru precum o mare infinita de intuneric a carei fata pare foarte frumoasa odata iar dupa hidoasa, o abominatie cu colti si chip ridat.

Vazand toate astea credeam ca e un vis. Inima imi bate foarte tare si incep sa plang bagandu-ma sub plapuma asemenea unui copil mic.

"Nu mai vreau, nu mai suport, cine e? Ce vrea?" Imi pun o mie de intrebari in cap tremurand toata. Deodata un chip distorisionat plin de manie cu ochii rosi insangerati iesind din orbite cu o respirate rece ca gheata ii apare in fata gura creaturii se misca usor parca incercand sa spuna ceva, de sub patura se aud sunete de pasi, pe parchetul vechi din casa.

Vazand mai mult decat trebuie lesin.Imaginea creaturii imi ramane tiparita in minte iar pasii incep usor, usor sa dispara ca un ecou.

Voi face cate o parte in fiecare zi, sper ca v-a placut! Imi pare rau daca am gresit ceva, undeva, m-am corectat cat de mult am putut, daca cumva vedeti o greseala cat de mica, va rog sa imi spuneti! :D