Capitolul 2.

1.5K 81 10
                                    

Intalnire neprevazuta...


    M-am trezit in momentul in care o domnisoara scunda, imbracata intr-o rochie albastra, a venit sa ne anunte ca in vagonul restaurant se serveste micul-de-jun. Am urmat-o pe mama pana am ajuns intr-un vagon lung plin de mese si oameni, ne-am asezat la una din mesele din capat. Am privit curioasa panfletul plasticat ce statea neatins in fata mea.

- Omleta cu rosii! spun entuziasmata si mama imi zambeste calduros.

- Doua portii si o cafea cu lapte, va rog! mama i-a inmanat domnisoarei panfletele si aceasta a dat sa plece. 

- Eu vreau un ceai verde, va rog! am spun timida si aceasta s-a intors vesela.

- Voi reveni imediat! domnisoara s-a indepartata lasandu-ne singure.

   Am luat masa in liniste, cand mi-am terminat ceaiul l-am asezat pe farfuria lui si am asculat-o pe mama care imi explica faptul ca nu mai avem mult pana la destinatie. Mi-am mutata privirea la afisul ce ne anunta ca am ajuns intr-un oras cu nume greu de pronuntat. Am privit uimita cum campia acoperita de zapada s-a transformat in orasul aglomerat si galagios. Eram nerabdatoare sa aflu ce ne va oferi acest oras minunat. 

Dupa noua ani...

    S-au implinit, acum ceva timp, noua ani de la incidentul care mi-a schimbat copilaria si viata. M-am schimbat foarte mult in aceasta perioada de timp, renuntand la multe. Acum ma aflam in fata usii de la intrare, pregatita sa plec.

- Am plecat! strig relaxata si apas cu putere clanta. 

- Mia, opreste-te in clipa asta! Unde naiba pleci? E ora doisprezece noaptea! 

    Mama, la fel ca si mine, s-a schimbat. Acum e mult mai autoritara si mai atenta la viata mea, ceea ce ma deranjeaza foarte mult. Am ignorat revolta ei si am iesit din casa, lasand usa larg deschisa in urma mea. Iubesc sa ma plimb pe strada pustie a cartierului acesta linistit. Mi-am strecurat mana in buzunarul hanoracului si mi-am scos castile, am dat volumul la maxim si am inceput sa grabesc pasul spre parcul Green Good Day. M-am asezat pe banca de sub cel mai batran copac din acest parc si mi-am lasat capul pe spate. Atmosfera din jurul copacului acesta mereu m-a calmat, oricat de mult m-as certa cu mama, lucul acesta ma va face sa uit de tot. La ora trei dimineata am decis sa ma intorc acasa, unde mama astepta sa imi tipe in urechi despre cat sunt de nesimtita si de nerecunoscatoare. 

      Cand am ajuns acasa, spre surprinderea mea, mama dormea linistita in patul ei. Am intrat in camera mea si m-am schimbat intr-o pereche de pantaloni scurti si un tricou negru lung. M-am trantit in pat si am adormit imediat, ignorand hainele aruncate prin toata incaperea, muzica din casti sau geamul larg deschis. Dimineata a venit pe nesimtite, am deschis ochii somnoroasa si m-am uitata la ceas, ora zece si douazeci de minute. Am coborat la parter, unde mama ma astepta cu o ceasca de cafea si o farfurie cu fursecuri. Mi-am luat micul-de-jun si m-am asezat confortabil pe canapea. La televizor era un nou episod din emisiunea mea preverata, "Let It Die". Mama s-a asezat langa mine si a inceput sa vorbeasca, dar eu eram mult prea captata de modul in care criminalul si-a usis victima. In momentul in care ecranul televizorului s-a innegrit am privit-o pe mama nervoasa.

- O perioada de timp, Mia, nu m-ai iesi din casa! am privit-o stupefiata si am inceput sa rad singura.

- Faci curent, deci taci! am spus, devenind serioasa si privind-o nervoasa.

- Mia, te iubesc foarte mult si te rog sa nu mai iesi din casa o perioada! a spus aceasta privindu-ma fara expresie. 

- Si eu te iubesc mama, dar tot voi iesi! am spus calma si m-am ridicat de pe canapea. 

Jeffy  (  Jeff the killer - Sentimentul care te ucide )Where stories live. Discover now