Ceea ce mulți ar numi "dragoste"

****

A/N : Hei! Ghiciți cine s-a întors cu alt ship cu Bakugo!

    Dacă nu s-a observat deja, îmi place să-l shipuiesc pe Bakugo cu multă lume. Nu știu dacă este un lucru bun sau nu.

    Revenind, căci ceea ce am spus mai devreme nu este motivul pentru care am deschis o notă a autorului, habar nu am ce am scris aici. M' bro a venit cu o idee și ideea aceea mi-a sunat a BakuToko și așa s-a format asta, lol.

    V-am spus cât de mult îmi place să scriu din perspectiva lui Tokoyami? Dacă nu, vă zic acum. Nu știu exact cât de OOC mi-a ieșit, sincer. Consider că l-am conturat cât de cât ok și mă mândresc puțin cu asta. Rar mi se întâmplă să-mi iasă un personaj apropiat de cum este în anime (excepție Iida. Ziceți voi că nu mi-a ieșit de fiecare dată când și-a făcut apariția undeva).

    De-asemenea țin să menționez că acest OS se termină cum se termină fiindcă așa am vrut să-l termin. Îmi pare rău pentru asta, dar n-am de gând să-l schimb, nici să fac o continuare și să-l transform într-un two shot.

    Altceva? Scuze că vă bat la cap cu atâta BNHA. Momentan cam sunt blocat în acest fandom, hehe. Mă bag pe alt anime și după o să vedeți că nu mai postez nimic legat de ăsta.

    Acestea fiind tastate, citite și înțelese, spor la citit!

Twpsyn

---------

    Îl privi cu coada ochiului cum se așeză la masă alături de Ashido, Kaminari, Sero și Kirishima, căci în acea clipă nu putea face nimic mai mult decât să-l privească.

    Cam așa făcea de vreun an de zile, căci n-avea curajul să facă nimic mai mult. Nu cred că putea să-l condamne cineva, în mare parte fiindcă Bakugo avea un temperament ce ar ține multă lume departe. Desigur, acum că se aflau în al doilea an se putea observa modul în care Bakugo s-a schimbat în spre bine, dar asta nu schimba cu nimic faptul că era o persoană cu care nu voia să se aibă rău. Mai ales că era printre puțini din acea clasă care se afla în termeni civilizați cu el, ignorând desigur micuțul grup format din cei patru pomeniți anterior.

    Faptul că nu putea decât să se uite la el nu-i făcea plăcere. Pe zi ce trecea, acel sentiment ce-l ignoră inițial începu să crească, devenind o floare proaspăt înflorită. Sperând că avea să ofilească nu-i dădu prea multă importanță, dar floarea nu voia să se ofilească, ci să înflorească și mai mult (dacă așa ceva era posibil și avea vreun pic de sens), transformând un sentiment nesemnificativ în ceea ce ar numi mulți ca fiind dragoste.

    La începu fu doar un mic gând. O idee. Un fel de “cum ar fi?” pe care-l alungă rapid în spatele minți, căci cine ar îndrăzni la acea vreme să se gândească la Bakugo în acel fel? În schimb începu să se gândească la el din altă perspectivă, învățând de la o distanță rezonabilă multe lucruri despre el.

    De la acel “cum ar fi?” începu treptat să se gândească și mai mult la Bakugo până la stadiul în care inima voia să-i iasă din piept când făcea ceva îngrijorător. De la acel stadiu începu să se întrebe dacă trupul lui Bakugo era mereu învăluit de transpirație, dacă părul lui stătea așa în mod natural sau îl fixa, dacă acele buze sunt așa de moi precum par - nu că v-a știi vreodată, până la urmă a fost exclus de la privilegiul unui contact gură pe gură. În unele nopți își imagina că se afla în brațele lui, învălui de căldura emanată de trupul acestuia. Avea momente când își privea mâna dreaptă și se gândea cum ar fi să fie unită cu a lui Bakugo, degetele lor legate între ele. Cum ar privi lumea din jur asta?