A l i v e

P a r t e a I n t a i

Viata este cel mai bun lucru de pe Pamant.Viata,respectiv nașterea, este pragul de trecere din lumea spirituala in lumea materiala,iar moartea este pragul de trecere din lumea materiala in lumea spirituala.Ea trebuie pretuita,ingrijita,iubita.Orice pe acest Pamant traieste sa fie ceva sau cineva sau pentru cineva.Ava simtea ca nu se incadreaza in niciuna din concepte.Isi dorea sa traiasca,sa respire libertate,fericire si iubire,macar o singura data.Si atunci ce rost are viata daca nu simti ca traiesti?Nu ar fi mai simplu daca ai inceta din a mai trai?Dar de ce sa alegi calea cea mai usoara?Ava era o luptatoare,era o femeie puternica la doar cei douazeci si unu de ani ai ei.Studenta la una dintre cele mai cunoscute facultati din Londra,se bucura de ultimul an ivatand stiintele economice,desi ea ura pe deplin ceea ce studia,se bucura de faptul ca acesta este ultimul ei an in care va  avea de-a face cu matematica si statisticile.

"Ava!",se aude vocea mamei sale strigand cu putere,dar Ava decide sa o ignore si sa ramana in bula ei mica de viata.

"Avaaa!",de aceasta data strigatul a fost lansat de catre sora ei mai mare,Hailey,care reprezenta mandria familiei Evans.

Hailey si-a terminat studiile cu doi ani in urma,iar acum,datorita logodnicuui ei,lucra la o firma destul de renumina in Londra,ea terminand studiile economice la fel ca sora ei mai mica.Parintii Avei,in mod special mama ei,Audrey,nu isi dorea altceva decat sa faca din Ava o copie perfecta a ei si a fiicei sale Hailey,insa Ava a mostenit calitatile artistice de la bunica ei,Dora,care era o fosta cantareata folk si care din pacate a decedat cand Ava avea cicncisprezece ani,si tot de atunci calvarul Avei incepuse,pentru ca singurul ei aparator si-a pierdut scutul si in cele din urma a pierdut lupta cu viata.

"Daca o sa mai fiu nevoita sa urc scarile ca sa iti atrag atentia,va iesi urat,Ava.Vreau sa mergi sa imi cumperi lapte de la magazin,trebuie sa gatesc pentru ca tatal tau isi va aduce un asociat foarte important si trebuie sa pregatesc si un desert.",se aude vocea acra a mamei sale.

"Nu pot."raspunde ea sec in timp ce isi imbraca camasa alba abea calcata."Trebuie sa ajung la munca,mama.",ii raspunde de aceasta data mai politicos,pentru ca deja intarziase la munca si nu mai dorea sa fie retinuta de o cearta cu mama ei.

Inevitabilul s-a produs,iar jignirile la adresa ei si a bunicii ei nu au incetat sa iasa din gura femeii,insa Ava incearca pe cat de mult posibil sa le ignore si sa isi stearga cu dosul palmei lacrimile ce ii napadeau ochii albastrii.

                                           

                                                                                                         ***

"Señorita Ava,un momento,por favor!",vocea sefului ei,Julio,o opreste din a iesi pe usa restaurantului.

Ava lucra ca o simpla chelnerita la un restaurant mexican din suburbia Londrei,nu este unul select,dar este calduros,iar oamenii sunt foarte calzi si sociabili.Ava se simte aici mai acasa decat in propria-i casa si se bucura intotdeauna sa vina la munca,doar ca astazi nepoata lui Julio si-a sarbatorit Quinceañera*1,iar Ava a avut de ajutat in bucatarie,plus servit si debarasat mese,iar tot ce isi dorea acum era sa mearga acasa si sa faca un dus ca apoi sa se intinda in pat.

"Da,domnule Julio.S-a intamplat ceva?",intreaba ea plina de ingrijorare,insa pe fata sefului ei,care avea in jur de patruzeci si cinci de ani ce arata precum un mexican veritabil imbracat intr-un costum de mariachi negru,se citea blandetea si recunostiinta pentru munca asidua depusa de catre tanara.

"No,mi hija!Voiam sa iti multumesc pentru efortul depus in seara asta.Si sper totusi a te-ai distrat si tu cu noi.",se apropie de ea si isi asaza mana pe umarul ei delicat.

"M-am distrat de minune,domnule Julio.",zambeste ea obosit.

"Ce ai zice de niste acorduri de chitara inainte de a pleca?",propune el,iar Ava casca ochii mari de bucurie.

Iubeste sa cante la chitara si cu vocea,desi nimeni nu a auzit-o cantand,decat Julio si familia sa,care i-au spus ca este de-a dreptul minunata, insa tot nu are inca curajul de a o face in fata intregii lumi.

Julio i-a pasat Avei una din chitari si au inceput amandoi sa atinga lin corzile chitarilor.Asta era singurul moment in care Ava simtea ca traieste macar cateva clipe.Acordurile chitarii ii alinau sufletul.Era o balada,iar usor,usor se lasa purtata de cantec si i se acompanie sefului sau cu vocea.Personalul din bucatarie se strange in restaurant sa admire si sa savureze vocile calde a celor doi,iar atunci cand melodia a luat sfarsit,ropote de aplauze au inceput sa rasune in intreg restaurantul,iar Ava tresare speriata,apoi isi lasa capul in jos,rusinata de faptul ca tot personalul a asistat la aceasta scena.

"Esti minutata,copilo!",o felicita una din bucatarese.

Ava zambeste rusinata si in cele din urma pleaca acasa pentru ca deja era foarte tarziu si stia ca va avea sa se confrunte cu mama ei pentru ora tarzie la care ajunge acasa.Fuge spre statia de autobuz pentru a prinde masina de noapte,iar cu mare noroc, se suie in el exact inainte de a pleca.Casa ei este la douazeci de minute distanta cu masina,iar cand ajunge intr-un sfarsit,mama ei o astepta furioasa impreuna cu tatal si sora ei.

"Unde ai stat pana la ora asta?Nu stii ca numai prostituatele umbla la ore ca astea pe strada?De fapt,ce zic eu?Nu m-ar surprinde daca ai face si asta.",pufneste mama ei,intorcandu-se nervoasa in bucatarie.

Sangele ii clocoteste in vene de furie si rusine.O asemenea jignire din partea mamei ei nu poate fi mai mult decat sfasietoare.

"Ava,nu pot sa iti mai tolerez comportamentul.De ce nu poti fi ca Hailey?",intreaba tatal ei desgustat de propria fiica.

Asta a fost un ultimatum pentru tanara fata.Isi tranteste puternic geanta de masa si se apropie de tatal ei cu pasi apasati.

"Stiti ceva?Daca ma urati atat de mult si daca nu pot fi la fel de perfecta ca minutata voastra comoara,Hailey,atunci am sa plec.Si stii de ce eu nu pot sa fiu ca Hailey,tata?",intreaba ea asteptand confirmarea tatalui ei pentru a raspunde,iar atunci cand vede privirea panicata a surorii ei mai mari, o determina si mai mult sa continuie."Pentru ca eu nu mi-o trag pe bani!",i-o tranteste si urca scarile spre camera ei,incuind usa cu cheia.

Apuca cea mai mare geanta pe care o vede si isi indeasa putinele haine si perechi de papuci pe care le are,chitara si banii agonisiti pana acum si iese pe usa,insa,din pacate,da nas in nas cu mama ei.

"Cum ai putut sa zici asa ceva despre sora ta,nesimtito?",urla,iar cand Ava era pregatita sa ii dea o replica,palma mamei sale ii atinge dureros de tare fata.

Socul Avei fu prea mare si nu avu puterea de a mai spune ceva.Ci doar isi ridica din nou geanta pe de jos si fuge intru-un suflet pe scari ca apoi sa isi paraseasca pentru totdeauna casa in care a copilarit.