capitolul 7

173 7 0
                                    

     A doua zi de dimineata Hyejin se trezi singura in pat. Se ridica speriata si se duse catre usa cabanei. Junmyeon era afara si se chinuia sa dea zapada pentru a putea elibera complet usa garajului si pentru a putea scoate masina. Se oferi sa il ajute insa el refuza categoric si o trimise inapoi in casa. Fata decise sa il asculte, si intra sa inspecteze continutul din beci pentru a putea pregati ceva de mancare.
- Mm, ce bine miroase aici iubito, zise el cand intra inapoi. Iar ai pregatit ceva bun?
- Am incercat dragul meu. Avem totusi cateva optiuni chiar bune aici in beci. Care e situatia afara?
- Ninsoarea a stat, am reusit sa fac partie si sa putem scoate masina din garaj. Cred ca ne putem intoarce in Seul, zambi el.
- Dar de ce? Nu puteai sa o mai lasi asa cateva zile? As fi vrut sa mai stau aici cu tine! se planse ea.
- Mm, si eu as fi vrut, insa chiar trebuie sa ne intoarcem. Si asa Siwon ar fi in stare sa vina dupa noi, poti fi convinsa.
- Mda, aici ai dreptate. Dar stii ceva? As vrea sa raman la tine diseara. Te rog! Vreau sa dorm in bratele tale, e asa bine. Cred ca m-as putea obisnui cu asta, chicoti ea.
- Mi-ar place si mie iubire, insa cum ai de gand sa faci? Ce le spui alor tai?
- Pai ma duci acasa sau ma lasi undeva in zona, si nu intri in casa, iar eu ma duc repede si ma schimb si le zic ca merg sa dorm la iubitul meu. Nu merge?
- Chaelin te va innebuni cu intrebarile!
- Mda, asta e un risc pe care mi-l asum!
- Dar ideea e perfecta. Te pot astepta undeva aproape de casa ta in masina, si mergem impreuna apoi.
- Perfect, s-a facut! zise el luand-o in brate si sarutand-o cu patima.

Dupa ce terminara de mancat fata il ajuta cu parere de rau sa faca putina ordine si sa stranga patul improvizat din paturi pe care dormisera doua nopti. Junmyeon observa ca ea se inrosise putin uitandu-se la asternuturile din fata semineului, ii mangaie incet obrazul sarutandu-i suav buzele, si ii spuse ca timpul petrecut cu ea acolo fusese minunat. Se urcara apoi in masina si in mai putin de o ora fura inapoi in Seul. O lasa pe fata in apropierea casei ei si ii spuse ca avea sa o astepte acolo.

- Mami, tati, am venit!! striga ea de cum intra pe usa casei.
- Oh doamne, iubita mea, esti bine?? zise Chaelin coborand scarile in fuga.
- Da mami, stai linistita.
- Junmyeon s-a purtat bine? Am inteles de la taica-tu ca nu va intelegeti tocmai bine.
- Da, s-a purtat bine, dar tot nu il suport mami.
- Mhmmmm!! zise femeia ganditoare.
- Scuza-ma, dar ma grabesc putin, as vrea doar sa las asta pentru ca trebuie sa plec. Nu o sa dorm acasa diseara.
- Deja nu mai poti de dorul lui Junghee?
- N-nu ma duc la ea mami, ahmm...ma duc la...iubitul meu.
- La cineeeeee??? Stai asa Choi Hyejin. Care iubit si eu de ce nu stiu nimic???
- Pai uite ca afli acum. Poate il vei cunoaste in curand, ranji fata.
- Stai asa, de cand umbli cu el? E baiatul ala dupa care ai tot suferit tu in ultima perioada?
- Ahm, da, el e...de fapt...tine la mine. Doar ca nu a facut nici un pas mult timp, atata tot.
- Il iubesti?
- Da mami, foarte mult!
- Bine atunci iubita mea. Fugi, distractie placuta. Si protejati-va!
- Ceeeee????
- Nu te uita asa la mine! Doar nu te duci la el doar ca sa dormiti!
- Mama!!! tipa ea rosie la fata, fugind apoi afara din casa.

     Dupa cateva minute ajunse la masina lui Junmyeon care o astepta linistit. Se urca in dreapta lui si il saruta.
- Ai venit repede, comenta el.
- Pai am apucat doar sa iau ceva haine de schimb, pentru ca evident mama era acasa si m-a innebunit. Ai avut dreptate tu oarecum, dar e nebuna! Serios!!
- De ce? o intreba el razand. I-ai zis ca mergi la iubitul tau?
- Da! Asta e problema, acum nu o sa mai scap de ea.
- Imi imaginez. Sper sa se bucure pentru tine si cand va afla adevarul.
- Eu am incredere, asa va fi! Ah, stai putin, ea avea dreptate!! Iubitule...?
- Cu ce anume avea dreptate?
- Pai mi-a zis sa...hmm....ma protejez. Stiu, nu te uita asa, chiar asta a zis. Insa noi...nu....mmm.
- Oh doamne, ai dreptate. Imi pare rau iubito, trebuia sa fiu pregatit pentru orice eventualitate, insa nu ma asteptam, si cu tine nu m-am mai gandit la nimic.
- E in regula. Opreste te rog la o farmacie, o sa merg sa iau...ahmm....o pastila.
- Sigur. Trecem pe langa una in 2 minute. Uite acolo.
- Bine, vin imediat, zise fata coborand.

I'm so sorry, but I love youWhere stories live. Discover now