Ingrid se plimba linistita pe straziile pusti. Singura ei companie erau felinarele ce luminau strada si cativa pisoi pe ici-pe-colo. Ingrid era cu castile in urechi si nici nu banuia ce i se va intampla. Dintr-o data cineva îi pusese mana la gura si o bagase intr-un parpagaj. Fata speriata a lesinat cand se trezise observa ca cineva îi luase telefonl si castile. Asta este primul lucru pe care la observat dupa cateva secunde de spaima a realizat ca se afla intr-un parpagaj. Fata a inceput sa tipe, nu o auzea nimeni. La un momentdat masina se oprise si cineva deschise parpagajul, Ingrid iesise repede si incercase sa fuga, dar degeaba cineva o prinsesera de brat si o trase inapoi. Fata daduse peste doi ochii albastrii ca cerul si care stralucira in raza lunii. Ea si-a dat imediat seama ca era Damian, baiatul de care era infragostita inca din cl. aIX-a.
Ingrid ramase profund surprinsa. Nu stia de ce se afla acolo si de ce Damian a rapit-o. Inima îi batea din ce in ce mai tare incat o auzea si baiatul.
- De ce ma-i rapit Damian? Iti dai seama ce faci? Ce e in capul tau?
- Da normal ca stiu ce fac si da stiu ce e in capul meu.
- Stii ce patesti daca afla tatal lui Bety despre asta nu?
-Dap stiu.
- Si de ce o faci?
-Stii prea-bine de ce.
-Nu nu stiu. De ce?
-Fiindca TE IUBESC Ingrid
CE CREDETI CA SE VA INTAMPLA. SPUNETI-MI IN PRIVAT. Va pup
