E singură... dar în același timp, e singura companie a celor mai singuratici.
E departe... dar e aproape de ochii celor răniți.
E diferită... dar e specială.
E a nimănui... dar o au toți.
E mereu acolo... dar nu e observată tot timpul.
E într-un singur loc... dar e pretutindeni.
E înconjurată de lumină... dar și de întuneric.
E acolo când Soarele dispare... dar și când el apare.
E Luna. Cea de care uiți mai mereu. Îți luminează calea când e întuneric, îți aprinde sufletul când e stins și îți adună lacrimile când nu e nimeni acolo.
E ea. Încă a ta. Dar ai pierdut-o căutându-le pe ele. Căutând stelele.
