Suicidul Demonului

Negocieri

Am luat o gura mare de aer. Era sarat si umed si-mi forta parca plamanii. Inima mi-o luase razna in piept, insa aveam sa o linistesc curand, pentru totdeauna. Nu mai merita sa se zbata. Pentru nimeni. Niciodata. 

-Te grabesti?

Glasul ma facu sa tresar. Nu ma asteptam sa fie nimeni prin preajma. Faleza se afla departe de locurile frecventate de localnici si turisti. Era un loc abrupt, salbatic si deloc prietenos. Veneam aici singura cateodata ca sa ma regasesc. Si-mi pusesem in gand sa-mi fac valurile loc de veci.

-Eu zic ca orice s-ar fi intamplat, ce vrei tu sa faci e unpic cam drastic. Si avand in vedere ca sigur nu ai mai mult de 22 de ani, nu poate fi nimic prea grav.

Mi-am intors trunchiul catre directia din care se auzea vocea, ca sa intalnesc privirea unui barbat. Inalt si spatos, imbracat cu o camasa alba cu arabesquri negre si pantaloni negri, parul lui un pompadour perfect de-un negru intens. O singura suvita rebela atarna peste ochiul drept. Se apropie de mine, cu mainile impreunate la spate, si-mi surase cand se opri cam la 2 metri de margiea falezei. 

-Haide. E periculos sa stai acolo, imi spuse intinzandu-mi o mana. Purta un ceas voluminos si cateva inele argintii ce-mi luara ochii pret de cateva secunde.

Individul nu-mi inspira teama. La naiba, venisem acolo cu gandul sa mor oricum. Dar ce Dumnezeu cauta el acolo?

-N-ai prefera sa imi spui ce ti s-a intamplat? Poate tot ce ai nevoie e cineva cu care sa vorbesti. Poate pot sa te ajut. 

Am ezitat, nestind cum sa reactionez. Ma simteam stanjenita... 

-Eu sunt Dominic. Spune-mi simplu Don. Ai si tu un nume? 

-Charlotte, m-am auzit raspunzand.

-Charlotte...se incrunta. Pot sa-ti spun Chichi? E mai simpatic. Ia spune-mi, Chichi, ce varsta ai?

-D...douazeci si unu.

-Doar atat? Si ce-ar fi putut sa determine o asa scumpa domnisoara sa-si incheie atat de tragic existenta?

Coltul gurii mi se ridica intr-un spasm.

-Un idiot, am raspuns sec, mutandu-mi iar privirea catre valuri.

-Cu siguranta un idiot, niciun barbat intreg la minte n-ar risca sa piarda o asa bijuterie.

-Ce vrei? am strigat la el.

-Ce vreau eu? Ceva ce tu nu mai vrei. Ceva ce o sa te invat sa pretuiesti din nou...

-E a noastra, Don, o voce grava il intrerupse pe interlocutorul meu.

Pe bune... Chiar nu poate o femeie sa se sinucida in pace?!

Mi-am dat ochii peste cap si am oftat.

In spatele lui Dominic aparura inca 2 barbati, imbracati in tunici lungi pana in pamant. Aratau ca doua halate de baie din satin rosu, respectiv negru. Cel imbracat in rosu vorbea. 

-E timpul sa termini cu tampenia asta si sa lasi lucrurile sa se intample asa cum este scris.

-Unde scrie? zambi avocatul cumva sarcastic. 

Barbatul in rosu isi inclina capul pe o parte. O grimasa ii aparu pe chip, precum unui tata al carui fiu nu voia sa intelega ca lumea adultilor nu e chiar atat de simpla... 

-Haide... A trecut prea mult timp de cand avem disputa asta.

-Prea mult timp? Am plecat de-acasa acum 100 de ani!

-Mai adauga 1500 la aia si esti pe-aproape...

-Nicio sansa. Nu ma intorc acolo si n-ai ce face sa ma convingi, replica Don jovial, aprinzandu-si o tigara.

Individul in tunica neagra se apleca spre urechea partenerului sau ca si cum ar fi vrut sa ii sopteasca ceva. Nu ii puteam vedea chipul, fiindca purta o gluga disproportionat de mare... Cel in rosu ridica din sprancene, ascultand cu atentie si inclinand din cap a intelegere. Privirea i se atinti atunci asupra mea. Surase.

Ochii lui imi inghetara sangele in vine pret de un moment. Dupa care un val de adrenalina ma aduse la realitate si-am decis sa plec de acolo. Le-am intors spatele, gata sa intru in padure si sa cobor de pe faleza. Aveam de gand sa revin pe inserate sa termin ce incepusem.

-Eu zic, incepu Dominic, ridicand vocea anume sa imi atraga atentia. Eu zic sa o lasam pe ea sa aleaga. Domnisoara Chichi, te superi daca...?

Lasand sa-mi scape un oftat sonor, m-am intors pe calcaie ridicand bratele in aer exasperata:

-Ce vreti?

-Fiecare dintre noi vrea altceva. Individul care ne-a intrerupt intr-un mod atat de disgratios conversatia, se schimonosi, aratandu-l cu degetul mare, iti vrea sufletul. Celalalt tip, ciudatul cu gluga, iti vrea corpul. Cadavrul, mai exact. Eu... Eu vreau exact ce ti-am spus: ceea ce tu nu mai doresti acum. Viata ta. Vreau ca tu sa traiesti.

-Si sa-l aleg pe unul dintre voi.

-Exact.

Am vrut sa raspund ceva, insa cuvintele mi se blocara in gat. Eram consternata. Ma aflam in vreun show cu camera ascunsa sau ce?

-N...Niciunul dintre voi! Ciudatii naibii...

Chiar atunci, cand am grabit pasii spre padure, ceva imi trecu vajaind pe langa ureche. M-am gandit ca fusese vreo insecta... o pasare... Doar ca acel ceva se infipse in trunchiul pinului din fata mea, despicandu-i scoarta. Nu mi-am dat seama ce e la inceput. Lucea. Mi-am aplecat corpul spre dreapta cu precautie, incercand sa disting forma obiectului. Nu avea mai mult de 25 de centimetri... era subtire... si lucea orbitor in razele soarelui. Un nod mi se puse in gat. Un pumnal.

Vocea lui Dominic rupse linistea:

-Trebuie sa alegi, Chichi...