Într-o bună zi, măgarul unui țăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat ore întregi, în timp ce țăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, țăranul hotărî că magarul era oricum bătrân, iar fântâna, fiind secată, tot trebuia să fie acoperită odată și-odată. Astfel, a ajuns la concluzia că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.
Așa că țăranul își chemă vecinii ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucară câte o lopată și începură să arunce de zor pământ înauntrul fântânii. Magarul pricepu de îndată ce i se pregătea și se puse și mai tare pe zbierat. Dar spre mirarea tuturor, după câteva lopeți bune de pământ, măgarul se potoli și tacu. Țăranul privi în adâncul fântânii și rămase uluit de ce văzu.
Cu fiecare lopată de pământ aruncată, măgarul cel bătrân făcea ceva neașteptat: se scutura de pământ și pășea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ghizduri și ieși fremătând.
***
Viața va arunca poate și peste tine cu pământ și cu tot felul de greutăți. Însă secretul pentru a ieși din fântână este să te scuturi de acest pământ și să-l folosești pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutățile noastre este o ocazie pentru un pas înainte. Putem ieși din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuți. Folosește pământul pe care ți-l aruncă peste tine ca sa mergi înainte.
Autor: necunoscut
Text: strugariucamelia
YOU ARE READING
Povești cu tâlc
SpiritualAceasta va fi o colecție de povestioare, în principiu din care se vor putea trage anumite învățături. În general, capitolele nu vor fi foarte lungi, dar vor avea un conținut suficient de consistent încât să transmită, sub forma unor pilde, esența me...
