Nimic n-are sens în lipsa-ți,
De viață furați, puteam ajunge amândoi bogați,
Dar timpul e limitat
Ș-atunci când a fost prea puțin, ai plecat...
Tot ce-am făcut a fost c-am acceptat,
Că n-am luptat, recunosc, eram și eu săturat,
Obosit, n-o puteam duce așa la nesfârșit,
Tot mai aud câte un ciripit, dar nu-i glas de bufniță...
Unde să caut ce-mi doresc când nu mai e? Când nu-mi mai doresc...
Și-n același timp, tot timpul mă gândesc
La cât de mult aș vrea, de timpul înapoi s-ar da,
Oare ceva s-ar schimba?
Nu mă disprețui! Tu ai zis că nu mai poți a fi
În rânduri repetate, într-un final, am ajuns să-ți dau dreptate,
Am zis că plec departe, fac tot ce se poate ș-or fi toate uitate
În bolide cumpărate din timpul ce ți l-aș fi oferit.
Am alți factori ce mă fac fericit, e ok
Mă pierd în ore de muncă, n-am nevoie de ochii ei!
Nu trebuie să-i revăd chipul, pot să admir asfințitul,
Continui să-mi urmez instinctul ȘI SĂ DISTRUG TOT!!
Fac și eu ce pot...
