LUMINI DE FARURI

23 1 0
                                    

Lumini de faruri, mijlocul pădurii

Totu-i întunecat, alb-negru îs până și fluturii

Am uitat până și unde-i acasă

Pe drumul meu, am zis că n-o să las nimic să mă oprească, c-o să mă prefac că nu-mi pasă...


Zboare frunzele în spatele meu,

Doar copacii mai înțeleg cât îmi e de greu...

Orbit de lumina lunii,

Mă îndrept spre prăpastie și nu mai pot opri...


Totu-i mult prea încețoșat

Aproape s-a terminat, dar nici n-am înțeles ce s-a întâmplat.

Cauciucuri pe pământ,

Încă te port în gând, o să te iau cu mine în mormânt!


Încă mă las ghidat de stele, al naibii destin!

Încă m-aș întoarce din drum, de ai mai vrea să revin...

Încă mă las orbit de lumini, neînțelegând ce devin

Încă-ți mai scriu mii de versuri, încă aștept să mă chemi...

POEZIIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum