Viața Kirei este dată peste cap de mutarea în casa tatălui vitreg. Ea va avea și un frate vitreg cu care nu se va înțelege încă de la început. Fiind două firi diferite, se vor respinge dar se și vor atrage în același timp.
Darrin este un băiat dur...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
KIRA
Fiind vacanța de vară, am reușit foarte repede să o conving pe mama să mă lase să merg cu Amy în oraș până mai târziu. Abia asteptam să văd despre ce meci este vorba, dar nu așteptam deloc să-l văd pe Darrin. După faza din baie am înțeles că trebuie să mă țin departe de el. Este fără rușine și fără bun simt.
Bine, eu am intrat peste el, dar putea să se acopere puțin cu prosupul, nu? Nu mă pot obișnui cu ideea că de acum o să am un frate ca el, tot tatuat și nesimțit pe deasupra. Amy mi-a spus că Darrin are optsprezece ani, este doar cu un an mai mare ca mine. Atunci când a început să se tatueze? Cum de Brad nu i-a interzis?
― Cu ce te îmbraci? mă întreabă Amy, scoțându-mă din gândurile mele inutile.
Deschid dulapul și scot o pereche de pantaloni scurți de blugi și un tricou alb simplu, gandindu-mă că este suficient pentru un meci de...cine știe ce meci.
― Cu astea. Tu cu ce te îmbraci? o întreb, examinând încă o dată hainele în care mă voi îmbrăca.
― M-am îmbrăcat deja.
Mă uit la ea și văd că poartă o fustă neagră din piele și un maieu roșu până la buric.
Hmm...cam extravagant pentru un meci de fotbal sau de baschet.
― Aaa, super! spun încurcată.
― Mulțumesc! spune ea zâmbind, fără să observe nesiguranța mea.
Ieșim din casă și ne hotărâm să mergem cu mașina ei. Pe Darrin nu l-am mai văzut de atunci, din baie, dar mă așteptasem să mergem împreună cu el, având în vedere că trebuie să meargă și el la meci. Amy conduce pe mai multe străduțe și îmi dau seama că merge spre ieșirea orașului, nicidecum spre oraș, așa cum mă așteptam. Ridic din sprâncene când văd că o ia spre vechea fabrică de mașini BMW care s-a închis acum mulți ani.
― Ce faci? întreb până la urmă, începând să am bănuiesc că nu este tocmai un meci așa cum m-am așteptat.
― Mergem la meci, râde ea de fața mea înspăimântată.
Să vi pe timp de noapte la o fabrică părăsită, întunecată și pe deasupra și cu accesul interzis nu este prea încântător. Ne apropiem de fabrică și o privesc cu inima cât un purice.
― Amy, ești sigură că nu ai greșit locația? Nu avem voie să fim aici, este interzis!
― Nu am greșit, liniștește-te! spune când mă vede cum mă agit. Aici se țin meciurile în fiecare vară.
― Cred că ar fi cazul să îmi spui despre ce meci este vorba, sigur nu este fotbal.
Încep să cred că a fost o greșeală că am venit aici, dar de unde să știu că și Amy este la fel de nebună ca fratele ei? Clădirea este uriașă, neagră, iar țigla de la BMW, acum ruginită, tronează pe clădire. Este întuneric beznă, chiar și clădirea arată foarte înspăimântător. În jurul clădirii este o câmpie largă și apoi pădurea deasă și întunecată.
