Viața Kirei este dată peste cap de mutarea în casa tatălui vitreg. Ea va avea și un frate vitreg cu care nu se va înțelege încă de la început. Fiind două firi diferite, se vor respinge dar se și vor atrage în același timp.
Darrin este un băiat dur...
― Iei! face ea copilăroasă, azvârlindu-și mâinile în sus pentru un dans haotic.
Zâmbesc când îi văd fericirea și mă ridic din pat cu gândul să-mi schimb hainele. Trebuie să încerc să fiu pozitivă, să văd situația cu alți ochi, dar nu știu dacă voi reuși. Oricât încerc să o caut, nu găsesc deloc partea pozitivă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mama vine sus și ne cheamă la micul dejun, așa că după ce ne spălăm pe mâini și pe față coborâm scările și inspirăm mirosul delicios de mâncare.
― Miroase foarte bine! îi spune Amy mamei, ridicând nasul în sus pentru a adulmeca ca o pisică.
― Mă bucur că îți place, draga mea! Nu am mai gătit de ceva timp, sper că mi-a ieșit bună. M-am străduit.
Vine și Brad și ne așezăm cu toții la masă, flămânzi. Lângă mine este un scaun gol, în fața căruia se află o farfurie goală. Îmi dau seama că aici este locul lui Darrin. Observ că nu numai eu privesc locul gol, ci toată lumea.
― Unde este Darrin? întreabă Brad cu buzele strânse, iritat.
― Poate că încă doarme, spune mama cu speranță, dorind ca Darrin să nu aibă alt motiv pentru care încă nu a dat ochii cu ea.
Oare ea nu își dă seama că a intrat cu bocancii murdări în viața lui, așa că este normal să nu fie primită prea bine?
― Nu doarme, l-am auzit mai devreme cu câinele lui, îi răspunde el, dezamăgind-o.
Fac ochii mari când aud de câine. Ador câinii, ador orice înseamnă animal. Este un caine în casă și eu nu am știut?
― Mă duc să-l chem? întreabă Amy pregătindu-se să se ridice.
El clatină din cap și se ridică de la masă cu o față acră.
― Mă duc eu, voi mâncați liniștite. Trebuie să am o discuție cu fiul meu.
Ridic din umeri și încep să mănânc ouăle ochiuri și baconul care îmi stau în farfurie. Mâncarea este gustoasă, de mult nu și-a mai făcut mama timp să gătească. Înainte, acum doi ani, când tata încă era acasă mama avea obiceiul de a găti, dar apoi, când tata ne-a părăsit s-a afundat în muncă și și-a neglijat aceste îndatoriri de mamă. Când mă gândesc la tata, sufletul mi se strânge dureros. În ăștia doi ani nu prea am mai vorbit și nici nu ne-am văzut. Acum are o altă soție și pe noi două ne-a dat uitării.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
