Dragoste necredincioasă!?

Capitolul 5

  L-am ajutat pe Sin cu masa, tare greu a mai fost. Asta da copil dezorientat, deabea spalam ceva ca el avea nevoie din nou de acel lucru si nu se poate fara a sparge si cate ceva. In schimb face o mancare delicioasa. Am mai vorbit ici colo iar dupa ce am mancat, am curatat dupa noi si m-am uitat la ceas.

- 13:15? Atat de tarziu. Si n-am mers nici la antrenament... am dat de naiba!

- Si eu care te sunasem pe la 10!- spune razand, acel ras. De ce trebuia sa fie el atat de dragut?

- Ei bine, daca tot nu mai am planuri pe ziua de azi, hai sa-ti prezint orasul!

- Serios!?- tresare el fericit.

- Da... de ce nu?

- Okay, atunci eu ma duc sa ma schimb si ma intorc imediat.

- Nu te grabi.

  Si a plecat. Acum trebuie sa ma imbrac si eu. M-am intors in camera si mi-am luat o pereche de blugi si un pulover care le-am luat imediat pe mine. Mi-am trecut mana prin par privindu-ma in mica oglinda din camera mea. Nu eram atat de uratel, fata de acum cativa ani. Chiar imi place cum arat acum. M-am dus la usa si m-am incaltat, mi-am luat geaca pe mine intre timp cineva sunand la usa.

- Haide intra! In perioada asta fa-te comod sa intri fara sa bati.

- Aha...- m-am intors spre el privindu-l curios de ameteala lui.

- Gata?- fata lui era deschisa spre o tenta rosiatica in timp ce ochii lui ma sorbeau din priviri- Hei!

- Da, da! Haide!

- Esti cam ametit, nu crezi?

- Ai sa te obisnuiesti.

- La ce te gandeai?

- La tine.- a raspuns ferm.

- Si...- am inceput scarpinandu-mi ceafa- La ce te gandeai despre mine?

- Ca esti dragut.- si-a inclinat capul intr-o parte zambindu-mi- Mai dragut decat iti imaginezi. Imi place de tine mai mult decat crezi!- a exclamat mangaindu-mi obrazul- Te iubesc!

- Da... hai sa mergem.

- Da ce-am spus? Nu-ti convine faptul ca te iubesc? Pai piticanie sa bagi la cap ca te ador! Te iubesc cum nimeni nu te-a mai iubit si sunt suparat pe faptul ca nu vrei sa recunosti ca ma placi! Macar atat.

- Ai terminat?

- Te iubesc!

- Am inteles! Ma iubesti, ma iubesti! Daca ti-as spune ca si eu te iubesc ai sa incetezi?

- Deci ma iubesti!

- Am zis, daca ti-as spune!

- Nesimtitu-le!

- Haide iubaretule, sa mergem!- l-am tras in jos pe scari inca amuzat de comportamentul copilaresc de care dadea dovada.

- Fii atent ca-s suparat pe tine!

- Ee, na! Si tu acum!

- Te iubesc...

- Gata, gata! Nu in public! Am inteles!

- Dar te- inainte sa termine i-am astupat gura. Mi-am indepartat mainile tragandu-l de obraji.

-  Ai sa incetezi?

-... Nu!

- Incapatanatu-le!- i-am dat drumul la obraji care purtau urmele degetelor mele apoi am plecat inainte.

- Tot tu ma bati, tot tu ma lasi singur.

- Si... tot tu ma enervezi.

- Dar e adevarat ce spun eu!