serile cu ea || Lalisa Manoban

Prolog

"Lumea spune că e periculos să îți bazezi fericirea pe cei din jurul tău dar eu am fost mai mult ca dornic să îmi ofer inima pe tavă."

   În timp ce acesta ținea în mâini telefonul pentru a îi face poze în cafenea, s-a oprit pentru o clipă pentru a o admira.

   De la buzele ei rozalii, părul șaten ce îi cadea peste ochii ei căprui, până la obrajii ei ce se colorau în nuanțe de roșu când el o complimenta.

    Tot ce însemna ea îl calma. Vocea ei îi făcea pielea de gâină, mai ales când șoptea cuvinte pentru încurajare. Glumele ei, deși proaste, îl făceau să râdă așa tare încât toată cafeneaua se holba la el. Când ochii ei se uitau în ai lui simțea cum obrajii acestuia se făceau din ce în ce mai roșii.

    Cu un zâmbet tâmp pe față acesta realizează doar cât de mult putea iubii această fată.