Il Mio Mondo Sei Tu

Prolog

Il privi tandru, cu acei ochi albaștrii de o culoare închisă. Nu-și dădea seama ce era așa special. Era doar un slujitor, nimic mai mult.

Infranundu-și dorința de a-și năpusti buzele peste ale lui, se rezuma la a-i adresa doar niște banale cuvinte; voia mai mult. Poate un sărut sau doar sa ii fie aproape. A intalnit băiatul ăsta acum un an și pe parcursul lunilor ăstora a ajuns sa se cunoasca si pe sine mai bine.

-Ce-ti dorești, Leonard? Il intreba simplu, știind ca și de aceasta data, baiatul îl va privi tăcut; fără niciun raspuns. Nici nu avea rost sa încerce să îi caute ochii verzui.

-Sunt trei lucruri pe care mi le-as putea dori, domnule. Ii spuse tanarul, fără a-și ridica privirea de pe camasa ce o avea in poala și acul ce ii străbătea materialul.

-Îmi doresc sa fiu liber. Continua el. Îmi doresc fericire. Și, îmi doresc iubire. Dar, domnule știți și dumneavoastră ca pentru un prizonier ca mine, asta este imposibil. Nu am dreptul sa-mi doresc nimic, Doctore.

-Eu îmi doresc inima ta, Leonard. Ii spuse șoptit bărbatul, privindu-l insistent și ridicandu-se de pe scaun, apropiindu-se de roșcat.