Bad meets Worse

Prolog

 Stau la masa, cu o cafea calda in fata, uitandu-ma melancolica pe geam. Oftez, simtind  apasarea puternica a supararii pe pieptul meu. In scurt timp, gandurile mele sunt sfasiate de cuvintele unei persoane ce se apropie de mine. Tanarul era chelner si se ocupa cu micuta cafenea in care ma aflam. Avea doar 18 ani si era un muritor de rand din orasul unde locuiam, Ottawa. Un tip impulsiv, cu gura mare, deseori vesel si cateodata prostut. 

 Atentia mea se indreapta catre satenul cu ochi caprui.

- Astra, sigur nu vrei sa stau cu tine? E 4 dimineata si nu cred ca o sa mai vina cineva. In plus, Levi se descurca si singur.

- Eren, stii bine ca probabil vei manca o bataie mare daca stai mult fara sa lucrezi, ii raspund rece

 Baiatul zambeste, isi pune carpa pe partea opusa din masa si se aseaza pe scaunul din fata mea.

- Neh. Oricum nu prea avem ce sa facem. Abia pe la 5 incep sa vina clientii. 

 Micuta cafenea era fata in fata cu blocul de unde locuiam eu si merg aici in fiecare zi. Sunt clienta fidela si ii cunosc pe toti chelnerii de aici. Eren este un baiat special, pacat ca nu stie sa ia decizii mai bune in viata. Pot spune ca, din cauza ca sunt si vampir, am destula experienta de viata. Am 500 de ani, in curand fac 501 si sunt nascuta din perioada marelui razboi dintre vampiri si varcolaci. Am trecut prin multe si cateodata ma mir de prostia baiatului. Celalat barbat ce lucreaza aici este si el un vampir pur sange, dintr-o familie regala si are cel putin 900 de ani. Levi este numele lui si fata de Eren, este exact ca un robot, fara inima si sentimente. Eren nu intelege deseori de ce Levi este asa de crunt, dar barbatul asta a trecut in viata sa prin multe greutati. Toata familia lui a fost omorata, fiind singurul supravietuitor si uite cum a ajuns: sa aiba propria cafenea si sa aiba grija de prostiile lui Eren.

 Adevarul este ca, normal nu vin asa de devreme la cei doi baieti. Stiu ca ei nu au clienti pana la 5 si in general nici nu deschis localul pana la ora aia. Azi a fost o exceptie. Trebuia sa discut cu cineva.

 In scurt timp, se aude cum usa din fata se deschide si inauntru intra o femeie inalta, in jur de 1.76, pe tocuri ce o fac si mai inalta, intr-o rochie rosie. Avea parul lung si negru, lasat pe spate si ochii la fel de negri ca parul. Arata de parca vidul il avea in privire.

 Femeia care arata de 20 si ceva de ani ma vede, zambeste si se apropie. Ii trimite un zambet mic si lui Eren, iar baiatul se ridica rapid de pe locul din fata mea, ia carpa si isi cere scuze.

- Nu-i nimic, dragule. Scuze ca v-am intrerupt discutia.

 Vocea ei era melodioasa si vesela, iar Eren se imbujora, isi lasa privirea in jos si spuse soptit:

- Nu discutam despre nimic important. Cred ca pe tine te astepta. Arati superb astazi, lady Viktoria. 

 Viktoria, sau Vik, cum ii mai spunem noi, se aseza si comanda un cappucino, Eren grabindu-se inapoi spre bucatarie unde Levi probabil facea curatenie sau deja isi prepara pentru el insusi un ceai negru.

Ochii vicleni ai Viktoriei se fixeaza in ai mei, ce parca ma strapung. Avea privirea unei femei determinate.

- Am auzit ca vrei sa discuti cu mine, As.

 Inghit in sec nitel, iau o gura din cafeaua mea si apoi ma uit din nou spre ea. Incep sa ma joc cu lantisorul de la gatul meu.

- Da. Trebuie sa te rog ceva.

- Lantul slabiciunilor? intreaba ea si sorbeste din cappucino-ul adus de Eren care isi ia talpasita rapid.

 Ranjesc. Viktoria ma cunoaste mai bine decat toata lumea. Stie cat de mult ador literatura.