Hidden

Capitolul 2

CAPITOLUL 2

Jason simți ceva pe față. Și-a deschis ochii leneș și tot ce putea să vadă erau doar două sfere negre. Și-a bulbucat ochii confuz și puțin speriat. S-a uitat mai bine la fața fetei și își dăduse seama că este Charlie. Și-a frecat ușor ochii și a căscat. Era obosit și îl durea rău spatele. 

Charlotte stătea aplecată peste corpul lui, uitându-se curioasă la el. Azi dimineață se trezise în pat și chiar nu avea nicio idee cum ajunsese acolo. În casă era liniște și credea că Axel a plecat, așa că s-a sculat repede din pat și a început să-l caute prin locuință. Voia să-l strige, dar se gândise că totuși n-a plecat, lăsând-o singură, și că a dormit în altă parte. Și avea dreptate. Îl găsise pe Axel tolănit pe canapea, dormind chinuit. Pentru un moment, i se făcu milă de el, dar nu avea ce să facă, doar nu putea dormi cu el, mai ales că încă este un străin pentru ea. 

Jason s-a ridicat în șezut, pe canapea, gemând ușor de durere și ducând o mână la spate, masându-l ușor. S-a uitat prin împrejur buimac, neștiind unde se află, dar imediat, amintirile de astă-seară își făcuse prezența prin capul lui amețit. Stomacul îi durea și chiorlăia. Îi era foame, dar îi era rușine să-i spună lui Charlie să-i facă de mâncare. Acum blestema faptul că nu știa să gătească. 

— Ți-e foame? a întrebat Charlotte. 

Jason s-a uitat ușor surprins la ea. Era bucuros că îl întreba ea asta, dar indignat de faptul că a știut că poate îi este foame. Jason a clătinat din cap, ridicându-se de pe canapeaua care nu îi era prea bun prieten, acum. A urmat-o liniștit pe Charlie până la bucătărie și s-a așezat pe scaunul pe care a stat și aseară. Charlie s-a întors cu fața spre el. 

— Bei cafea dimineața? Și apropo, ce preferi de mâncare? a întrebat șatena, zâmbind. 

— Da, beau cafea. Păi, nu știu. Ce știi tu să faci? a întrebat-o el, neștiind ce vrea. Charlie a clătinat din cap, amuzată de confuzia băiatului. 

— Știu să fac aproape orice, a răspuns. 

Charlie s-a ridicat pe vârfuri, deschizând dulapul de sus și luând o ceașcă împreună cu un ibric și o lingură. A umplut ibricul de apă și l-a pus pe aragaz. A scos cafeaua și zahărul dintr-un sertar, pe care Axel nici nu îl văzuse, și le-a pus pe masa din apropierea sa. Când apa începuse să clocotească, Charlie a oprit aragazul și a pus trei linguri de cafea și una de zahăr. A pus din conținutul cafelei în pahar, înmânându-i ceașca lui Axel. Jason s-a uitat la ea cum s-a dus la frigider, scoțând două ouă și încă ceva ce nu putea să vadă. 

— Tu nu bei cafea? a întrebat-o el. 

— Nu, nu beau. Nu îmi place, i-a răspuns. Jason s-a uitat la ea chiorâș. 

— Nu bei cafea, dar știi să faci una? Și bună pe deasupra! a spus uimit. 

Charlie a început să-i pregătească de mâncare lui Axel, râzând la ceea ce spunea. I se părea simpatic și amuzant, dar pe deasupra, și misterios. Încă nu știa mai nimic despre el, și asta chiar o îngrijora. După ce a terminat de gătit, i-a pus mâncarea în față, ea așezându-se pe scaunul de lângă el. 

— De ce nu-mi povestești ceva despre tine? a întrebat-o Axel, curios. Voia să știe mai multe despre ea. Charlie a ridicat din umeri, indiferentă. 

— Sunt Charlotte, numele de familie nu ți-l spun, altfel ar trebuii să te omor, a spus serioasă, dar totuși în glumă. Am 21 de ani, stau singură, după câte ai observat, n-am avut niciodată un iubit, n-am nici o priete-, a încercat ea să spună, dar Axel a întrerupt-o.