Viață încâlcită

Excursia- Începutul ruinei

De la nunta verisoarei mele au trecut aproape doi ani. Doi ani chinuitori si plini de minciuni. Atunci parinti au luat decizia de a mă muta din satul meu natal în capitală la verișoara mea, fiind departe de orice dispută și concluzie a oamenilor satului. De atunci sunt cunoscuta de cei puternici și ascunși drept"copilul razboinic" sau "glontul". Fix acum doi datorită unei excursii ingrozitoare a trebuit să îmi schimb radical viața jucând cu propria-mi carte.
EXCURSIA...
Dis de dimineață, mă trezesc la auzul voci mamei mele, care văzând că nu vreau să mă trezesc se gândea că o să pierdem avionul.
Era vară, eu locuiam la sat si vrând sa experimentăm ceva nou, am plecat într-o mică excursie în Siria.
Mă trezesc într-un final destul de bine dispusă zâmbesc si spun:
-Bună dimineata!
-Bună dimineața draga mea. Haide îmbrăcate nu vreau să întârziem la aeroport.
- Imediat. Nu îți fă griji o să ajungem.
Mă îmbrac destul de repede însă nu pe grabă cu o pereche de blugi scurți albastri, un tricou negru destul de scurt, o cămașă agățată de brâu și o șapcă neagră.
În general pot spune că sunt mai "baietoaica", fiindcă de mică iubeam să joc fotbal cu băieți și să îi văd ofticandu-se cum pierdeau in fața mea, îmi plăcea la nebunie să îl vizitez pe unchiul meu care era locotenent în armată și datorită căruia știu să mă apăr și să folosesc o armă. Îmi promitea că o să mă ia în plutonul său. Dacă ar afla mama și tata chiar că ar înnebuni. Mereu mi-au spus că armata nu este pentru o fată, mai ales înstarită.
Zborul nu a ținut foarte mult. Așa că am privit pe geam norii și mă vedeam peste doi ani cum îmi împlineam visul meu și al tatălui meu să zburăm cu parașuta.
Când am ajuns în aeroport în Siria am văzut o altfel de lume, mai săracă dar parcă mai comunicativă și vesela.
Timp de șase zile am vizitat fiecare orășel până la cel mai sărac. Acelea mă făceau să mă gandesc că în unele locuri unii copii suferă dupa o gura de apă iar noi ne plângem că nu avem un telefon nou sau că părinți nu ne fac destule cadouri. Mă simțeam destul de prost.
In ultima zi, ne-am trezit foarte dimineață pentru a ne asigura că nu am uitat nimic,dar eu, de fel trezindu-ma mai greu sunt speriată de o bubuitură groaznică și țip:
- Tata, mama sunteți bine?
- Da scumpo, coboară repede.
- Ce s-a auzit?
Îmi ocolește întrebarea, zicându-mi....
- Coboară repede bagajul jos să plecăm la aeroport.
- Am înțeles.
Am făcut întocmai cum mi-a spus, jos așteptând un taxiu care trebuia să ne ducă la aeroport.
- Tata ce se întâmplă?
- Scumpo, nu ne-am ales o perioadă bună pentru excursie. Siria e în razboi.
- Ce ?
Atunci se aude din nou acea bubuitură dar mai dur, mai aproape ce ma fac să simpt cum urechile îmi sângerează, eu stând în spatele șoferului care punând o frână teribilă ce ne zguduie destul de puternic, sparge geamul uși, bucăți din geam rănindu-l pe tata în braț.
Mașina se oprește. Ridic capul din banchetă și mă uit la tata.
- Mâna ta (lacrimile aproape năruindu-mi ochii)
- Sunt bine scumpo. Mama ta?
- Sunt bine și eu (raspunde mama)
Tata îl mișcă pe șofer dar vede că nu reacționează și spune....
- E mort.
- Ce vom face( întreabă mama speriată)
- Eu am brațul tăiat, o să sunăm un alt taxiu.
Așteptam de 20 de minute, apoi îmi iau inima în dinți, deschid ușă din partea mea, cobor și auzind-o pe mama panicată întrebându-mă ce fac, deschid repede ușa șoferului, mă chinui să îl dau jos, apoi pornesc din nou mașina și spun...
- Acum chiar că o să îi mulțumesc unchiului că m-a învățat cât de cât să conduc.
- Ce a făcut (spune tata nervos)
- O să fie bine.
Doar ca drumul nu îl memorasem. Dar salvarea mea a fost un alt taxi plin de bagaje ce nu avea alt undeva să meargă decât unde aveam eu nevoie😁😣
Prind ceva viteză încercând să ajung mai repede însă în fața aeroportului mare vălmașeală. O multime de oameni fugeau care cu copii, care cu bagaje, alți lăsau bagajele doar să ajungă la aeroport.
La intrare o multime de polițiști, încercau să ne ghideze și să ne spună că multe zboruri au fost anulate și doar 2 au mai rămas.....