O sa las si eu asta aici..

Daca ar fi sa spun..

N-am fost niciodata genul de persoana care sa atraga atentia asupra ei. Mereu mi-a placut sa stau in umbra, sa "privesc" lucrurile dintr-un colt comod, caldut si cu rabdare. Mediul "safe", plin de.. mine si cam atat si cred ca stii la ce ma refer.

N-am vrut niciodata prea multe chestii. Ma multumeam cu ideea ca "intr-o zi, o sa le am oricum". Ca si cum era ceva normal, natural ca asteptarea mea sa-mi aduca ceva bun, o recompensa.

N-am fost niciodata prea *vorbareata. Nici macar in clasele primare, liceu sau facultate. Imi doream sa fiu transparenta, dar totusi sa fiu apreciata pentru eforturile depuse. Ba chiar evitam sa-mi expun punctul de vedere, imi venea sa fug in momentul in care trebuia sa spun ceva unei persoane cu statut sau unui grup. Aveam nevoie de un imbold. Aveam senzatia ca spun mereu ceva gresit. Hahah! Mai putin cand ieseam in oras si consumam alcool. Dar asta e alta poveste. Imi placea mai mult sa ascult. Inveti multe ascultand.

*Desi in adancul meu, imi placea la nebunie sa fiu remarcata. De acei oameni pe care ii simteam mai speciali, care pur si simplu relationau cu mine, cu energiile mele. Sunt selectiva cu oamenii din jurul meu, insa imi place sa-i las sa creada ca defapt ei sunt selectivi si ma aleg intr-un fel sau altul, chiar daca adevarul e ca eu fac toata treaba pentru ei. Cu placere!*

N-am avut cea mai fericita copilarie si nici n-am fost cel mai rasfatat copil. Dar e ok, n-am cerut niciodata asta. Te intrebi daca mi-am dorit vreodata ceva? Cred ca da. Nu-mi amintesc. Am invatat de la o varsta frageda ca daca nu ai ceva pe moment, inseamna ca nu-ti este de folos in acel moment. Am invatat sa-mi doresc in minte, sa tac cand trebuie sau mai mereu. Sa nu supar oamenii din jurul meu, pentru ca "nu este frumos". Dar nu mi-a spus nimeni niciodata ca regula nu se aplica si invers.

Egocentrista? Da! Cine nu e? Sa fim seriosi. Egoista? God damn, yeah! Lucrurile stau altfel cand vezi egoismul altor oameni. Cu cata usurinta fac sau spun tot felul de chestii in favoarea lor de parca nimeni nu mai e pe Pamant. Fara sa se gandeasca la nevoile celuilalt de langa ei. Sau cum actiunile lor au efect asupra altora. Atat de natural. Atat de fascinant! Si ca niste fiinte relationale ce suntem, incepem sa imitam comportamente, chiar daca nu ne definesc. De ce? De ce nu, m? Pentru a vedea "cum e". Pentru a vedea ce simte celelalt, pentru a gusta din senzatie. Altceva decat ce avem deja. Experimente.. aplicate pe noi insine. Crezi ca n-am facut asta? Si inca de cate ori. Am ajuns la vre-un rezultat? Unii ar numi-o experienta, maturizare. Mie imi place s-o numesc "Asa am crescut mare" :) .

Te intrebi daca am prieteni? Oameni dragi? Cum sa nu..? Nu sunt ei multi, dar stiu ca pot apela mereu la ei. Chiar daca sunt mai respingatoare, rece - call me whatever you want - . Consider ca oamenii care vor sa stea langa tine in viata, or sa stea oricum de buna-voie, indiferent ca vorbiti zilnic sau nu, sau ca nu va vedeti prea des. Nu poti sa scapi de oamenii aia. Sunt ca raia. Intr-un mod bun. E placut cand unii oameni isi dau interesul sa afle modul tau de ''functionare'' si il respecta. Pe acei oameni sa-i tii aproape!

Te intrebi daca iubesc? Daca sunt iubita? Daca am o persoana ''preferata''? Da! Tocmai ma gandeam la ea. Si la cat de dor imi e de ea. Si la cat de departe sunt de ea. Si cat de mult.. Doamne, cat de mult o iubesc! Si cat de mult mi-as dori sa fiu in bratele ei acum, sa ne uitam la tv, sau sa ne uitam la un maraton de filme. Sa gatim, sa ne prostim, sa-i simt mirosul pielii. Sa fumam impreuna. As da orice, absolut orice doar pentru cateva minute in care pur si simplu sa ma cufund in bratele ei si sa plang.. Pentru ce? Nu stiu. Pentru tot ce simt, pentru tot ce sunt, pentru ce am realizat pana acum in legatura cu noi.

Dar atat pentru azi. Ne vedem maine?

Eu o sa fiu tot aici.. :) Ai grija de tine!